1 Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o prostituată şi a intrat la ea.
2 S-a spus oamenilor din Gaza, zicând: Samson a venit aici. L-au înconjurat şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea şi au zis: Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî.
3 Samson a dormit până la miezul nopţii. La miezul nopţii s-a deşteptat şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului.
4 În urma acestora s-a întâmplat că a iubit pe o femeie în Valea Sorec. Ea se numea Dalila.
5 Domnitorii filistenilor s-au urcat la ea şi i-au zis: Înduplecă-l! şi află de unde vine puterea lui cea mare şi cum îl vom putea învinge, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicii de argint.
6 Dalila a zis lui Samson: Spune-mi, te rog, de unde vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit?
7 Samson i-a zis: Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.
8 Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu aceste funii.
9 Nişte oameni stăteau la pândă la ea în cameră. Ea i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Dar el a rupt frânghiile, cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.
10 Atunci Dalila a zis lui Samson: Iată, m-ai înşelat şi mi-ai spus minciuni. Acum spune-mi, te rog, arată-mi cum trebuie să fii legat.
11 El i-a zis: Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.
12 Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Căci oamenii stăteau la pândă în cameră. Dar el a rupt frânghiile de la braţe ca pe o aţă.
13 Atunci Dalila a zis lui Samson: Până acum ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat. El i-a zis: Dacă vei ţese cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.
14 Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! El s-a trezit din somn şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot.
15 Ea i-a zis: Cum poţi spune: Te iubesc, când inima ta nu este cu mine? Iată, de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde vine puterea ta cea mare.
16 Şi pentru că-l necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu vorbele sale, sufletul lui s-a umplut de o nelinişte de moarte;
17 şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele mamei mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.
18 Când Dalila a văzut că el i-a spus tot ce era în inima lui, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, zicând: Urcaţi-vă din nou, căci mi-a spus tot ce este în inima lui. Atunci domnitorii filistenilor s-au urcat la ea şi au adus şi argintul cu ei.
19 Ea l-a adormit pe genunchii ei, a chemat pe un om şi a pus să-i radă cele şapte şuviţe ale capului lui; ea a început astfel să-l slăbească şi puterea l-a părăsit.
20 Atunci ea a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Şi el s-a trezit din somn şi a zis: Voi ieşi afară ca altădată şi mă voi scutura ca să mă scap. El însă nu ştia că Domnul Se depărtase de la el.
21 Dar filistenii l-au apucat, i-au scos ochii, l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. Şi el învârtea la râşniţă în închisoare.
22 Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.
23 Şi domnitorii filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se bucure, căci ziceau: Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, duşmanul nostru.
24 Şi când l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicând: Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe duşmanul nostru, pe acela care ne distrugea ţara şi care omora pe mulţi dintre noi.
25 Şi cum inima lor era voioasă, au zis: Chemaţi pe Samson, ca să ne înveselească! Au scos pe Samson din închisoare şi el a jucat înaintea lor. Ei l-au pus să stea între stâlpii casei.
26 Atunci Samson a zis tânărului care-l ţinea de mână: Lasă-mă să mă prind de stâlpii pe care se sprijină casa şi să mă reazem de ei.
27 Casa era plină de bărbaţi şi de femei; şi toţi domnitorii filistenilor erau acolo; pe acoperiş erau aproape trei mii de persoane, bărbaţi şi femei, care-l priveau pe Samson în timp ce-i înveselea.
28 Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: O, Doamne, Dumnezeule, adu-Ţi aminte de mine, Te rog, şi întăreşte-mă numai de data aceasta, o, Dumnezeule, ca să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!
29 Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc, pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei, de unul cu dreapta lui şi de celălalt cu stânga lui.
30 Şi Samson a zis: Să mor împreună cu filistenii! S-a aplecat cu toată puterea şi casa a căzut peste domnitori şi peste toţi oamenii care erau înăuntru. Cei pe care i-a omorât la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse tot timpul vieţii lui.
31 Fraţii lui şi toată casa tatălui lui s-au coborât şi l-au luat. Când s-au urcat înapoi, l-au îngropat între Ţoreea şi Eştaol, în mormântul tatălui său, Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.