1 Era un om din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Mica.
2 Şi el a zis mamei sale: Cei o mie o sută de arginţi care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, iată, argintul acesta este în mâinile mele, eu îl luasem. Şi mama sa a zis: Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!
3 El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de sicii de argint şi mama lui a zis: Închin Domnului argintul din mâna mea pentru fiul meu, ca să fac cu el un chip cioplit şi un chip turnat; şi astfel ţi-l voi da înapoi.
4 Când a înapoiat argintul mamei lui, mama lui a luat două sute de sicii de arginţi şi l-a dat argintarului care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat: şi chipurile au stat în casa lui Mica.
5 Mica acesta avea o casă a dumnezeilor; a făcut un efod şi terafimi şi a consacrat ca preot pe unul din fiii lui.
6 În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare om făcea ce era drept în ochii lui.
7 Era un tânăr în Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda, care era levit, şi locuia pentru o vreme acolo.
8 Omul acesta a plecat din cetatea Betleemului lui Iuda, ca să locuiască unde-şi va găsi loc. Pe când călătorea, a ajuns la casa lui Mica, în ţinutul muntos al lui Efraim.
9 Şi Mica i-a zis: De unde vii? Şi el i-a răspuns: Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda şi merg să locuiesc unde voi găsi loc.
10 Atunci Mica i-a zis: Rămâi la mine ca tu să-mi fii tată şi preot, şi eu îţi voi da zece sicii de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie şi mijloacele de trai.
11 Levitul s-a hotărât să rămână la omul acesta: şi tânărul a fost tratat ca unul din fiii lui.
12 Mica a consacrat pe levit; şi tânărul acesta a fost preotul lui şi a locuit în casa lui Mica.
13 Şi Mica a zis: Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, pentru că am ca preot pe levitul acesta.