1 În zilele acelea nu era rege în Israel; şi în zilele acelea seminţia daniţilor îşi căuta o moştenire unde să locuiască, căci până în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nici o moştenire în mijlocul seminţiilor lui Israel.
2 Fiii lui Dan au trimis din numărul lor, din familiile lor, cinci bărbaţi, oameni viteji din Ţoreea şi Eştaol, ca să cunoască şi să cerceteze ţara. Ei le-au zis: Duceţi-vă şi cercetaţi ţara. Ei au ajuns în ţinutul muntos al lui Efraim, la casa lui Mica, şi au rămas acolo peste noapte.
3 Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut vocea tânărului levit, s-au apropiat şi i-au zis: Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?
4 Şi el le-a răspuns: Mica mi-a făcut cutare şi cutare lucru, mi-a dat o plată şi eu îi sunt preot.
5 Şi ei i-au zis: Întreabă, te rugăm, pe Dumnezeu, ca să ştim dacă vom reuşi în călătoria noastră.
6 Şi preotul le-a răspuns: Mergeţi în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului.
7 Cei cinci oameni au plecat şi au ajuns la Lais. Au văzut poporul de acolo locuind în siguranţă, în felul sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; căci în ţară nu era stăpânitor care să-i poată umili în vreun fel; erau departe de sidoniţi şi n-aveau nici o legătură cu alţi oameni.
8 Când s-au întors la fraţii lor în Ţoreea şi Eştaol, fraţii lor le-au zis: Ce veşti ne aduceţi?
9 Şi ei au răspuns: Haideţi să ne urcăm împotriva lor; căci am văzut ţara şi, iată, este foarte bună. Ce! Staţi şi nu ziceţi nimic? Nu întârziaţi a merge şi a intra în ţară ca s-o stăpâniţi!
10 Când veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără frică. Ţara este mare şi Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc din care nu lipseşte nimic din cele ce sunt pe pământ.
11 Şi au plecat de acolo, din familia daniţilor, din Ţoreea şi Eştaol, şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război.
12 S-au urcat şi şi-au aşezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea, locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost numit până în ziua de astăzi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan).
13 Şi de acolo au trecut în ţinutul muntos al lui Efraim şi au ajuns până la casa lui Mica.
14 Atunci cei cinci oameni care se duseseră să cerceteze ţara Lais, au luat cuvântul şi au zis fraţilor lor: Ştiţi că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.
15 Şi s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tânărului levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate.
16 Şi cei şase sute de oameni dintre fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii.
17 Şi cei cinci oameni care se duseseră să cerceteze ţara, s-au urcat şi au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni încinşi cu armele lor de război.
18 Când au intrat în casa lui Mica şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat, preotul le-a zis: Ce faceţi?
19 Şi ei i-au răspuns: Taci, pune-ţi mâna la gură, vino cu noi şi fii părintele şi preotul nostru. Este mai bine să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminţii şi al unei familii în Israel?
20 Preotul s-a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii şi chipul cioplit şi s-a dus în mijlocul poporului.
21 Apoi s-au întors şi au plecat, punând înaintea lor copiii, vitele şi averile.
22 După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele de lângă casa lui Mica s-au strâns şi au urmărit pe fiii lui Dan.
23 Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors şi au zis lui Mica: Ce ai şi ce înseamnă mulţimea aceasta de oameni?
24 El a răspuns: Voi mi-aţi luat dumnezeii pe care i-am făcut şi pe preot şi aţi plecat; ce-mi mai rămâne mie? Şi cum îmi puteţi spune: Ce-i cu tine?
25 Şi fiii lui Dan i-au zis: Să nu-ţi auzim glasul în mijlocul nostru, căci altfel nişte oameni mânioşi se vor arunca asupra ta şi te vor nimici şi pe tine si pe cei din casa ta.
26 Şi fiii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzând că sunt mai tari decât el, s-a întors şi a venit acasă.
27 Au luat deci lucrurile pe care le făcuse Mica şi pe preotul care era în slujba lui şi s-au aruncat asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut prin ascuţişul săbiei şi au ars cetatea.
28 Şi n-a fost nimeni s-o salveze, căci era departe de Sidon şi locuitorii ei n-aveau nici o legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea şi au locuit în ea.
29 Şi ei au pus cetăţii numele Dan, după numele lui Dan, părintele lor, care s-a născut în Israel; dar mai înainte cetatea se numea Lais.
30 Şi fiii lui Dan au înălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşon, fiul lui Manase, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei lui Dan, până în ziua ducerii în captivitate a ţării.
31 Şi ei au înălţat chipul cioplit pe care l-a făcut Mica pentru toată perioada cât a fost Casa lui Dumnezeu la Silo.