1 Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său, din pântecele peştelui,
2 şi a zis: în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi El mi-a răspuns; am strigat din adâncul locuinţei morţilor şi Tu mi-ai auzit glasul.
3 Căci m-ai aruncat în adâncuri, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
4 Ziceam: Am fost lepădat dinaintea ochilor Tăi! Cu toate acestea, iarăşi voi privi spre templul Tău cel sfânt.
5 Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.
6 M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu!
7 Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul; şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în templul Tău cel sfânt.
8 Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează mila de la ei.
9 Eu însă îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini jurămintele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.
10 Domnul a vorbit peştelui şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.