1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
2 Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a urcat până la Mine!
3 Dar Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi a coborât în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de faţa Domnului.
4 Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună pe mare, încât corabia ameninţa să se sfărâme.
5 Corăbierii s-au temut; şi fiecare a strigat la dumnezeul lui şi au aruncat în mare încărcătura din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Dar Iona a coborât în partea cea mai de jos a corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.
6 Căpitanul s-a apropiat de el şi i-a zis: De ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău; poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi şi nu vom pieri!
7 Şi au zis unul către altul: Veniţi să tragem la sorţi, ca să ştim din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta! Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
8 Atunci ei i-au zis: Spune-ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?
9 Şi el le-a răspuns: Sunt evreu, şi mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea şi uscatul!
10 Atunci oamenilor acelora le-a fost foarte teamă şi i-au zis: De ce ai făcut lucrul acesta? Căci oamenii aceia ştiau că fugea de faţa Domnului, pentru că le spusese el.
11 Atunci i-au zis: Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi? Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
12 El le-a răspuns: Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi. Căci ştiu că din vina mea vine peste voi aceasta mare furtună!
13 Oamenii vâsleau din greu ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.
14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: Te rugăm, Doamne, să nu pierim din cauza vieţii omului acestuia, şi nu pune asupra noastră sânge nevinovat; căci Tu, Doamne, faci cum îţi place.
15 Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare şi marea s-a liniştit din furia ei.
16 Atunci oamenii s-au temut de Domnul foarte tare, şi au adus Domnului o jertfă şi i-au făcut jurăminte.
17 Domnul pregătise un peşte mare, care să înghită pe Iona; şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.