1 Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Salutare!
2 Fraţii mei, socotiţi totul ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,
3 ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
4 Dar lăsaţi ca răbdarea să-şi aibă lucrarea ei desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi compleţi, neducând lipsă de nimic.
5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată;
6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască de nimic; căci cel ce se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul;
8 căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.
9 Dar fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui
10 şi bogatul să se laude în umilirea lui, căci va trece ca floarea ierbii;
11 Căci răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji şi bogatul în umbletele lui.
12 Binecuvântat este omul care rabdă ispita, căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care Domnul a promis-o celor care-L iubesc;
13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: Sunt ispitit de Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate fi ispitit să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14 Căci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi ademenit.
15 Apoi, pofta, când a conceput, dă naştere păcatului şi păcatul, odată săvârşit, aduce moartea.
16 Nu vă lăsaţi înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi.
17 Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este schimbare, nici umbră de mutare;
18 El, după voia Lui, ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să putem fi un fel de primul rod al creaturilor Lui;
19 Aşadar, preaiubiţii mei fraţi, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie,
20 căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21 De aceea, daţi la o parte orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
22 Dar fiţi împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri;
23 Căci dacă cineva este un ascultător al cuvântului şi nu un împlinitor, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa naturală într-o oglindă;
24 şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
25 Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, adică cea a libertăţii, şi va rămâne în ea nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
26 Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.
27 Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl este aceasta: să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti nepătat de lume.