1 Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, căutând la faţa omului.
2 Căci, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost,
3 şi voi puneţi ochii pe cel care poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: Tu şezi în locul acesta bun! şi apoi ziceţi săracului: Tu stai acolo în picioare! sau: Stai jos, la picioarele mele!
4 n-aţi făcut voi oare o deosebire între voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?
5 Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: Oare n-a ales Dumnezeu pe săracii lumii acesteia, ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a promis-o celor care-L iubesc?
6 Dar voi aţi dispreţuit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătorilor?
7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
8 Dacă într-adevăr împliniţi Legea regală, potrivit Scripturii: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi,
9 dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi păcat, şi sunteţi condamnaţi de Lege ca nişte călcători de lege;
10 Căci, cine păzeşte toată Legea, dar greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.
11 Căci Cel ce a zis: Să nu comiţi adulter, a zis şi: Să nu ucizi. Acum, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit un călcător al Legii;
12 Aşa să vorbiţi şi aşa să lucraţi ca cei care vor fi judecaţi de o lege a libertăţii;
13 Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a arătat milă; dar mila biruieşte judecata.
14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
16 şi unul dintre voi le zice: Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!, dar nu le dă cele necesare trupului, care le este folosul?
17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
18 Dar cineva va zice: Tu ai credinţa şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele;
19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul singur şi bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură!
20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este moartă?
21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el justificat prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită
23 şi astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: Avraam a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca dreptate; şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu;
24 Vedeţi deci că omul este justificat prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25 Şi oare nu tot la fel a fost şi prostituata Rahav justificată prin fapte, când a primit pe mesageri şi i-a scos afară pe altă cale?
26 Căci după cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.