1 Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase dintre cei morţi;
2 Acolo I-au pregătit o cină; şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El;
3 Atunci Maria a luat un litru de parfum de nard pur, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi casa s-a umplut de mirosul parfumului.
4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care urma să-L vândă, a zis:
5 De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor?
6 Dar el zicea lucrul acesta nu pentru că le purta de grijă săracilor, ci pentru că era un hoţ şi, având punga cu bani, lua el ce se punea în ea;
7 Atunci Isus a zis: Las-o, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8 Căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
9 O mare mulţime de iudei a aflat că El era acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase dintre cei morţi,
10 Dar preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,
11 căci din cauza lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
12 A doua zi, o mulţime mare care venise la sărbătoare, când a auzit că vine Isus la Ierusalim,
13 a luat ramuri de palmier şi I-a ieşit în întâmpinare şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Regele lui Israel!
14 Şi Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el; după cum este scris:
15 Nu te teme, fiica Sionului; iată că Regele tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.
16 Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost glorificat Isus, şi-au amintit că lucrurile acestea erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.
17 De aceea toţi cei care fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
18 De aceea poporul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că auzise că făcuse semnul acesta.
19 Fariseii au zis deci între ei: Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată, lumea se duce după El!
20 Şi erau câţiva greci, dintre cei care se urcaseră să se închine la sărbătoare;
21 aceştia deci s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: Domnule, am vrea să vedem pe ISUS;
22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
23 Dar Isus le-a răspuns, zicând: A sosit ceasul să fie glorificat Fiul omului;
24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
25 Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică;
26 Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Şi dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27 Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? Tată, scapă-Mă de ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
28 Tată, glorifică Numele Tău! Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: L-am glorificat şi-L voi glorifica iarăşi!
29 Mulţimea care stătea acolo şi care auzise, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: Un înger a vorbit cu El.
30 Isus a răspuns şi a zis: Glasul acesta nu s-a auzit pentru Mine, ci pentru voi.
31 Acum are loc judecata acestei lumi, acum stăpânitorul acestei lumi va fi aruncat afară.
32 Şi Eu, după ce voi fi înălţat de ne pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.
33 Spunea aceasta ca să arate cu ce moarte avea să moară.
34 Mulţimea I-a răspuns: Noi am auzit din Lege că Cristosul rămâne în veci; şi cum zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?
35 Atunci Isus le-a zis: Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi până când aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36 Câtă vreme aveţi lumina, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii. Isus le-a vorbit aceste lucruri apoi a plecat şi S-a ascuns de ei;
37 Dar deşi făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38 ca să se împlinească cuvântul pe care l-a spus profetul Isaia: Doamne, cine a crezut predicarea noastră? Şi cui i-a fost revelat braţul Domnului?
39 De aceea nu puteau crede, căci Isaia a mai zis:
40 El le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi să nu se întoarcă la Dumnezeu şi astfel să-i vindec.
41 Aceste lucruri le-a spus Isaia când a văzut gloria Lui şi a vorbit despre El;
42 Totuşi, chiar dintre conducători, mulţi au crezut în El; dar, din cauza Fariseilor, nu-L mărturiseau, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
43 Căci au iubit gloria oamenilor mai mult decât gloria lui Dumnezeu;
44 Dar Isus a strigat şi a zis: Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine;
45 Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine;
46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric,
47 Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu crede, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.
48 Pe cine Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l judeca: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă;
49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce să spun şi ce să vorbesc.
50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.