1 De aceea, când Domnul a cunoscut că Fariseii au auzit că Isus face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan,
2 (deşi Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui),
3 a părăsit Iudeea şi S-a întors iarăşi în Galileea.
4 Şi El trebuia să treacă prin Samaria.
5 A venit deci într-o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său, Iosif.
6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus deci, obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: Dă-Mi să beau.
8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.
9 Atunci femeia samariteancă I-a zis: Cum, Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samariteancă? – Căci iudeii n-au legături cu samaritenii;
10 Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi El ţi-ar fi dat apă vie;
11 Femeia I-a zis: Doamne, n-ai nimic cu ce să scoţi apă şi fântâna este adâncă; de unde ai deci această apă vie?
12 Eşti Tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi fiii lui şi vitele lui?
13 Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta, va înseta iarăşi;
14 dar cine bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, ţâşnind în viaţă veşnică;
15 Femeia I-a zis: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, nici să nu mai vin până aici ca să scot;
16 Isus i-a zis: Du-te, cheamă pe soţul tău şi vino aici.
17 Femeia a răspuns şi a zis: N-am soţ. Isus i-a zis: Bine ai zis că n-ai soţ,
18 pentru că cinci soţi ai avut şi acela pe care îl ai acum nu-ţi este soţ. Aici ai spus adevărul.
19 Femeia I-a zis: Doamne, văd că eşti un profet.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta, şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
21 Isus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei;
23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută şi Tatăl ca să I se închine;
24 Dumnezeu este Duh; şi cei ce se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
25 Femeia I-a zis: Ştiu că vine Mesia, care Se numeşte Cristos; când va veni El, ne va spune toate lucrurile;
26 Isus i-a zis: Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.
27 Şi atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul nu I-a zis: Ce cauţi? sau: De ce vorbeşti cu ea?
28 Atunci femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29 Veniţi să vedeţi un Om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva Acesta este Cristosul?
30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
31 În timpul acesta ucenicii îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă!
32 Dar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.
33 De aceea, ucenicii ziceau unul către altul: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
34 Isus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
35 Nu ziceţi voi că mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi câmpiile, căci sunt deja albe, gata pentru seceriş.
36 Şi cine seceră primeşte plată şi strânge roadă pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună;
37 Căci în această privinţă este adevărată zicala: Unul seamănă şi altul seceră.
38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi aţi lucrat; alţii au lucrat şi voi aţi intrat în lucrarea lor.
39 Şi mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din cauza cuvântului femeii, care mărturisea: Mi-a spus tot ce am făcut;
40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
41 Şi mult mai mulţi au crezut în El datorită cuvântului Lui.
42 Şi ei ziceau femeii: Acum nu mai credem din cauza spuselor tale, căci L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este cu adevărat Cristosul, Mântuitorul lumii.
43 Dar după cele două zile, Isus a plecat de acolo şi S-a dus în Galileea.
44 Căci Isus însuşi mărturisea că un profet nu este preţuit în patria sa;
45 Când a venit în Galileea, a fost bine primit de galileeni, care văzuseră toate lucrurile pe care le făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci se duseseră şi ei la sărbătoare,
46 Isus a venit deci iarăşi în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. Şi acolo era un oarecare nobil al regelui, al cărui fiu era bolnav, în Capernaum.
47 Când a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să vindece pe fiul său; căci era pe moarte.
48 Atunci Isus i-a zis: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu veţi crede.
49 Nobilul I-a zis: Doamne, vino până nu moare copilul meu.
50 Isus i-a zis: Du-te, fiul tău trăieşte. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, şi a pornit la drum.
51 Şi pe când se cobora el, l-au întâmpinat sclavii lui şi i-au dat vestea, zicând: Fiul tău trăieşte!
52 Atunci el i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: Ieri, în ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra.
53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui.
54 Acesta este al doilea semn pe care L-a făcut Isus, când a venit din Iudeea în Galileea.