1 După aceea era o sărbătoare a iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
2 În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
3 În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, paralizaţi, aşteptând mişcarea apei.
4 Căci un înger se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.
5 Acolo era un om, bolnav de treizeci şi opt de ani.
6 Isus, când l-a văzut zăcând şi pentru că ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: Vrei să te faci sănătos?
7 Bolnavul I-a răspuns: Doamne, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.
8 Isus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul şi umblă.
9 Şi îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla; şi ziua aceea era o zi de Sabat,
10 De aceea iudeii ziceau celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului şi nu-ţi este permis să-ţi ridici patul;
11 Dar el le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă.
12 Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă?
13 Dar cel care fusese vindecat nu ştia cine este, căci Isus Se retrăsese din mulţimea care era în locul acela.
14 După aceea, Isus l-a găsit în templu şi i-a zis: Iată că ai fost făcut sănătos; acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva şi mai rău.
15 Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
16 Şi din cauza aceasta iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, pentru că făcuse aceste lucruri în ziua Sabatului.
17 Dar Isus le-a răspuns: Tatăl Meu a lucrat până acum; şi Eu de asemenea am lucrat.
18 De aceea iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se astfel egal cu Dumnezeu.
19 Atunci Isus a răspuns şi le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.
20 Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-l arată toate lucrurile pe care le face; şi-l va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
21 Căci, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23 pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică şi nu vine la. judecată, ci a trecut din moarte la viaţă;
25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu; şi cei care-l vor auzi, vor trăi.
26 Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine;
27 şi I-a dat autoritatea să judece, pentru că El este Fiul omului;
28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29 şi vor ieşi din ele; cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată;
30 Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi; judec după cum aud şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis.
31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32 Este Altul care mărturiseşte despre Mine şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit adevărul.
34 Dar Eu nu primesc mărturia de la om, ci spun lucrurile acestea pentru ca voi să fiţi mântuiţi.
35 El era lumina care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă bucuraţi pentru o vreme la lumina lui;
36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, tocmai lucrurile acestea pe care le fac Eu mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37 Şi însuşi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit despre Mine. Voi nu I-aţi auzit vreodată glasul, nici nu I-aţi văzut faţa;
38 şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El.
39 Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică; şi tocmai ele mărturisesc despre Mine.
40 Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!
41 Eu nu primesc gloria de la oameni;
42 Dar ştiu că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44 Cum puteţi crede voi, care căutaţi să primiţi gloria unul de la altul şi nu căutaţi gloria care vine de la singurul Dumnezeu?
45 Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus încrederea;
46 Căci dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.
47 Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?