1 După aceea, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită şi Marea Tiberiadei.
2 Şi după El mergea o mare mulţime, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
3 Şi Isus S-a urcat pe munte; şi stătea acolo cu ucenicii Săi.
4 Şi Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5 Isus Şi-a ridicat ochii şi, văzând că o mare mulţime vine spre El, a zis lui Filip: De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?
6 Dar El spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că El ştia ce avea de gând să facă.
7 Filip I-a răspuns: Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de dinari n-ar ajunge ca fiecare să primească câte puţin din ele;
8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9 Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?
10 Isus a zis: Spuneţi oamenilor să stea jos. În locul acela era multă iarbă. Deci bărbaţii s-au aşezat jos, în număr de aproape cinci mii.
11 Şi Isus a luat pâinile şi, după ce a mulţumit pentru ele, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce stăteau jos; tot la fel le-a dat şi din peşti atât cât au dorit.
12 După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.
13 Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmituri care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.
14 Când au văzut oamenii aceia minunea pe care o făcuse Isus, au zis: Cu adevărat acesta este profetul care trebuia să vină în lume;
15 Isus, cunoscând că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a dus iarăşi spre munte, numai El singur.
16 Şi când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării
17 şi, după ce au urcat într-o corabie, au trecut marea spre Capernaum. Se întunecase deja şi Isus încă nu venise la ei.
18 Şi marea a început să se agite, pentru că sufla un vânt puternic.
19 După ce au vâslit cam cinci sau şase kilometri, au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie; şi s-au înfricoşat.
20 Dar El le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi!
21 L-au primit deci cu bucurie în corabie şi îndată corabia a ajuns la locul spre care mergeau.
22 A doua zi, mulţimea care rămăsese de cealaltă parte a mării văzuse că acolo nu mai era altă corabie, decât cea în care se urcaseră ucenicii Lui, şi că Isus nu Se urcase în corabie cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23 Dar sosiseră alte corăbii din Tiberiada aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise.
24 Când a văzut mulţimea că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ei în corăbii şi au venit la Capernaum, căutând pe Isus.
25 Şi când L-au găsit, de partea cealaltă a mării, I-au zis: Învăţătorule, când ai venit aici?
26 Isus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi, nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.
27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul omului; căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu Tatăl;
28 Ei I-au zis: Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
29 Isus a răspuns şi le-a zis: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El;
30 De aceea ei I-au zis: Ce semn faci Tu, ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer;
32 Atunci Isus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,
33 căci pâinea lui Dumnezeu este Acela care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.
34 Ei I-au zis: Doamne, dă-ne totdeauna această pâine.
35 Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
36 Dar v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi.
37 Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară;
38 căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39 Şi aceasta este voia Tatălui care M-a trimis, ca să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de pe urmă.
40 Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
41 Iudeii murmurau împotriva Lui, pentru că zisese: Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.
42 Şi ei ziceau: Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Deci cum zice El: Eu M-am coborât din cer?
43 De aceea, Isus a răspuns şi le-a zis: Nu murmuraţi între voi!
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
45 În profeţi este scris: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. De aceea, oricine care a auzit şi a învăţat de la Tatăl, vine la Mine.
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care este de la Dumnezeu; Acela a văzut pe Tatăl;
47 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţă veşnică;
48 Eu sunt Pâinea vieţii.
49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
50 Aceasta este Pâinea care Se coboară din cer: ca oricine să mănânce din ea şi să nu moară.
51 Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi pentru veşnicie; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.
52 De aceea, iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
53 Isus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
54 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.
56 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în el.
57 După cum M-a trimis pe Mine Tatăl, care este viu, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.
58 Astfel este pâinea care a venit din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri şi totuşi au murit; cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi pentru veşnicie;
59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când îi învăţa pe oameni în Capernaum.
60 Mulţi din ucenicii Lui, când au auzit aceste cuvinte, au zis: Cuvântul acesta este prea tare; cine poate să-l asculte?
61 Dar Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi murmurau împotriva acestor cuvinte, le-a zis: Vă supără cuvintele acestea?
62 Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?
63 Duhul este cel care dă viaţa, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă.
64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.
65 Şi El a zis: De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu;
66 Din clipa aceea mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.
67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: Nu vreţi să vă duceţi şi voi?
68 Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
69 Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu;
70 Isus le-a răspuns: Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi, unul dintre voi este un diavol;
71 Vorbea despre Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon; căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.