1 Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casă a lui Israel!
2 Aşa vorbeşte Domnul: Nu învăţaţi calea Neamurilor; nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că Neamurile se tem de ele.
3 Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Ei taie un lemn din pădure, mâinile meşterilor îl lucrează cu securea;
4 îl împodobesc cu argint şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi cu ciocane, ca să nu se clatine.
5 Dumnezeii aceştia stau ca un stâlp de palmier şi nu vorbesc; trebuie duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, pentru că nu pot să facă nici un rău, şi nu sunt în stare să facă nici un bine.
6 Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.
7 Cine să nu se teamă de Tine, Rege al popoarelor? Ţie Ţi se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii popoarelor şi în toate împărăţiile lor, nici unul nu este ca Tine.
8 Toţi laolaltă sunt proşti şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn!
9 Ei aduc din Tars foiţe de argint şi din Ufaz de aur; meşterul şi mâna argintarului le pun la lucru; hainele acestor dumnezei sunt din materiale vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate de meşteri iscusiţi.
10 Dar Domnul este Adevăratul Dumnezeu, este un Dumnezeu viu şi un Rege veşnic. La mânia Lui pământul va tremura, şi naţiunile nu vor putea să sufere urgia Lui.
11 Aşa să le vorbiţi: Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri.
12 Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.
13 Când îşi dă drumul la glas, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările lui.
14 Atunci se arată omul cât este de prost cu ştiinţa sa; şi fiecare argintar rămâne ruşinat de chipurile sale cioplite; căci idolii lui nu sunt decât minciună şi nu este nici o suflare în ei;
15 sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, când va veni pedeapsa.
16 Dar Cel ce este partea lui Iacov, nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.
17 Adună de pe pământ lucrurile tale, tu, cel ce locuieşti sub asediere!
18 Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată, de data aceasta voi arunca departe pe locuitorii ţării, le voi produce nelinişte, ca să simtă.
19 Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: O nenorocire a dat peste mine şi o voi suferi!
20 Cortul îmi este dărâmat, toate frânghiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit şi nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou, sau să-mi ridice pânzele!
21 Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; de aceea, n-au prosperat şi toate turmele lor se risipesc.
22 Iată, se aude un vuiet! O mare mişcare vine de la nord să prefacă cetăţile lui Iuda într-un deşert, într-o vizuină de şacali,
23 Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă,
24 Corectează-mă, Doamne, dar cu dreptate; nu în mânia Ta, ca să nu mă nimiceşti!
25 Varsă-ţi urgia peste Neamurile care nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci au mâncat pe Iacov, l-au înghiţit, l-au topit şi-i pustiesc locuinţa,