1 O, de mi-ar fi capul ape, şi ochii mei un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!
2 O, de aş avea un han de călători în deşert, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş îndepărta de el! Căci toţi sunt nişte adulteri şi o adunătură de mincinoşi.
3 Îşi îndoaie limba ca pe arcul lor; minciunile şi nu adevărul biruie în ţară; căci mere din răutate în răutate şi nu Mă cunosc, zice Domnul.
4 Fiecare să se păzească de prietenul lui şi să nu se încreadă în nici unul din fraţii săi; pentru că fiecare frate caută să înşele şi fiecare prieten umblă cu bârfe.
5 Fiecare înşeală pe aproapele lui şi nu spune adevărul; şi-au învăţat limba să mintă; se obosesc făcând răul.
6 Locuinţa ta este în mijlocul înşelătoriei; prin înşelăciune ei refuză să Mă cunoască, zice Domnul.
7 De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi curăţa şi-i voi încerca în cuptor; căci ce altceva pot face din cauza fiicei poporului Meu?
8 Limba lor este o săgeată ucigătoare; nu vorbeşte decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, dar din inimă îi întind curse.
9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?
10 Pentru munţi voi plânge şi Mă voi jeli şi pentru câmpiile pustiite Mă voi boci; căci sunt pustiite de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi animalele au fugit; au pierit.
11 Şi voi preface Ierusalimul într-un morman de pietre, o vizuină de şacali; şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un deşert, fără locuitori.
12 Cine este omul înţelept care poate să înţeleagă aceste lucruri? Şi cine este cel către care a vorbit gura Domnului, că să ne spună? De ce piere ţara, arsă ca un deşert pe unde nu mai trece nimeni?
13 Şi Domnul a zis: Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat;
14 ci au umblat după împietrirea inimii lor şi după Baali, cum i-au învăţat părinţii lor.
15 De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin şi-i voi da să bea ape otrăvite.
16 Îi voi împrăştia printre Naţiuni, pe care nici ei şi nici părinţii lor nu le-au cunoscut. Şi voi trimite o sabie în urma lor până îi voi nimici.
17 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Căutaţi şi chemaţi plângătoarele să vină! Trimiteţi la femeile pricepute la jelire, ca să vină!
18 Să se grăbească şi să facă o cântare de jale pentru noi, ca să ne curgă lacrimile din ochi şi să curgă apa din pleoapele noastre!
19 Căci un glas de jale se aude din Sion: Cât suntem de nimiciţi! Cât de jalnic suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!
20 Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului, şi să primească urechea voastră cuvântul gurii Lui; învăţaţi pe fiicele voastre cântece de jale şi fiecare femeie pe vecina sa, plângeri.
21 Căci moartea s-a urcat pe ferestrele noastre, a pătruns în palatele noastre, ca să nimicească pe copiii de pe străzi şi pe tinerii din pieţe.
22 Spune: Aşa vorbeşte Domnul: Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmpie, cum cade înapoia secerătorului un snop, pe care nu-l strânge nimeni!
23 Aşa vorbeşte Domnul: înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.
24 Ci, cel ce se laudă, să se laude că înţelege şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea îmi găsesc Eu plăcerea, zice Domnul!
25 Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi pedepsi pe toţi cei circumcişi şi totuşi necircumcişi la inimă,
26 pe egipteni, pe iudei, pe edomiţi, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în deşert; căci toate naţiunile sunt necircumcise şi toată casa lui Israel are inima necircumcisă.