1 Cuvântul Domnului, spus lui Ieremia, despre secetă:
2 Iuda jeleşte, cetăţile Ierusalimului sunt pustiite; ei jelesc pentru ţară şi strigătul Ierusalimului s-a înălţat.
3 Mai-marii lor şi-au trimis sclavii după apă; s-au dus la fântâni şi n-au găsit apă. Se întorc cu vasele goale; se ruşinează şi roşesc, şi îşi acoperă capul.
4 Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară; plugarii s-au ruşinat; îşi acoperă capul.
5 Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu este iarbă.
6 Şi măgarii sălbatici stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgând aer ca nişte şacali; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.
7 Doamne, cu toate că nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează totuşi pentru Numele Tău! Căci alunecările noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta.
8 Tu, care eşti speranţa lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, de ce eşti ca un străin în ţară, ca un călător care intră numai să petreacă noaptea în ea?
9 De ce eşti ca un om mirat, ca un viteaz care nu ne poate ajuta? Şi totuşi, Tu eşti în mijlocul nostru, Doamne, şi numele Tău este chemat peste noi. De aceea, nu ne părăsi!
10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea, Domnul nu-Şi găseşte plăcerea în ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!
11 Şi Domnul mi-a zis: Nu mijloci pentru poporul acesta!
12 Dacă vor posti, nu le voi asculta rugăciunile, şi dacă vor aduce arderi-de-tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma,
13 Atunci am zis: O, Doamne Dumnezeule! Iată, profeţii lor le zic: Nu veţi vedea sabia, nici nu veţi avea foamete; ci Domnul vă va da pacea adevărată în locul acesta.
14 Şi Domnul mi-a zis: Profeţii lor profeţesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nici nu le-am poruncit, nici n-am vorbit cu ei; ci ei vă profeţesc nişte viziuni mincinoase, ghicitori, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.
15 De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu, pe care nu Eu i-am trimis, şi care zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta. Profeţii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete!
16 Şi poporul, căruia îi profeţesc ei, va fi întins pe străzile Ierusalimului, de foamete şi sabie; şi nu va fi cine să-i îngroape, pe ei, pe soţiile lor, pe fiii lor, pe fiicele lor; astfel voi turna peste ei răutatea lor.
17 Spune-le lucrul acesta: îmi varsă lacrimi ochii zi şi noapte şi nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.
18 Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foame; chiar şi profetul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.
19 Ai lepădat Tu de tot pe Iuda, şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne loveşti aşa, încât nu mai este nici o vindecare pentru noi? Aşteptam pace, dar n-a venit nimic bun, aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!
20 Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră şi nelegiuirea părinţilor noştri; căci am păcătuit împotriva Ta.
21 Nu ne dispreţui, pentru Numele Tău; nu necinsti tronul gloriei Tale! Adu-ţi aminte de legământul Tău cu noi şi nu-l rupe!
22 Este oare printre idolii naţiunilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne Dumnezeul nostru? Noi sperăm în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!