1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând:
2 Du-te şi strigă în auzul Ierusalimului, zicând: Aşa vorbeşte Domnul: Mi-aduc aminte de tine, de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în deşert, într-un pământ nesemănat.
3 Atunci Israel era sfânt pentru Domnul, era cele dintâi roade ale lui; toţi cei care au vrut să-l înghită, au fost pedepsiţi; nenorocirea venea peste ei, zice Domnul.
4 Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov, şi voi, toate familiile casei lui Israel!
5 Aşa vorbeşte Domnul: Ce nedreptate au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine, au mers după idoli şi au ajuns idolatri?
6 Ei n-au zis: Unde este Domnul, care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a condus prin deşert, printr-un pământ al deşertului şi al gropilor, printr-un pământ al secetei şi al umbrei morţii, printr-un pământ prin care nu trece nimeni şi unde nimeni nu locuieşte?
7 V-am adus într-o ţară roditoare, ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile. Dar când aţi intrat în ea, mi-aţi pângărit ţara şi mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune.
8 Preoţii n-au zis: Unde este Domnul? Şi cei ce mânuiesc Legea nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, profeţii au profeţit prin Baal şi au umblat după lucruri fără de folos.
9 De aceea, voi aduce învinuiri împotriva voastră, zice Domnul, şi voi aduce învinuiri împotriva copiilor copiilor voştri.
10 Căci treceţi în insulele Chitim, şi priviţi! Şi trimiteţi la Chedar, şi luaţi seama bine, vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva:
11 şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Gloria lor cu ceva ce nu este de nici un ajutor!
12 Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.
13 Căci poporul Meu a făcut două păcate: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.
14 Oare este Israel un sclav cumpărat, sau fiu de sclav născut în casă? Atunci de ce a ajuns de pradă?
15 Nişte pui de lei răcnesc şi strigă împotriva lui; i-au pustiit ţara; cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori.
16 Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes ţi-au zdrobit coroana de pe cap.
17 Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta, pentru că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, când te îndrepta pe calea cea bună?
18 Şi acum de ce apuci pe calea care duce în Egipt, ca să bei din apa Nilului? Sau de ce apuci pe calea care duce în Asiria, ca să bei din apa Eufratului?
19 Răutatea ta te va pedepsi şi abaterile tale te vor mustra. Vei şti şi vei vedea că este un lucru rău şi amar că părăseşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.
20 Căci de mult ţi-am sfărâmat jugul, ţi-am rupt legăturile, şi tu ai zis: Nu voi mai păcătui! Dar pe orice deal înalt şi sub orice copac verde te-ai întins ca o prostituată.
21 Dar Eu te sădisem ca o vie aleasă şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut în vlăstare de viţă sălbatică?
22 Chiar dacă te-ai spăla cu silitră şi ai folosi mult săpun, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.
23 Cum poţi să zici: Nu sunt pângărit, şi nu m-am dus după Baali? Priveşte-ţi urma paşilor în vale! Vezi ce ai făcut! Eşti o dromaderă iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi.
24 Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu deşertul, care gâfâie în aprinderea patimei ei. Cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută nu trebuie să se obosească: o găsesc în luna ei.
25 Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtul de sete! Dar tu ai zis: Nu-i nici o speranţă! Nu! Căci iubesc dumnezeii străini! Şi după ei voi umbla.
26 Cum rămâne ruşinat un hoţ când este prins, aşa de ruşinată este casa lui Israel; ei, regii lor, conducătorii lor, preoţii lor şi profeţii lor.
27 Ei zic lemnului: Tu eşti tatăl meu! Şi pietrei: Tu m-ai născut. Căci şi-au întors spatele la Mine şi nu faţa; dar în vremea necazului lor, ei vor zice: Ridică-Te şi scapă-ne!
28 Dar unde sunt dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se ridice ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda!
29 De ce vă certaţi cu Mine? Toţi aţi păcătuit împotriva Mea, zice Domnul.
30 În zadar v-am lovit copiii; n-au primit disciplina. Sabia voastră a mâncat pe profeţii voştri, ca un leu nimicitor.
31 O, generaţie rea de astăzi, ascultaţi Cuvântul Domnului, care zice: Am fost Eu un deşert pentru Israel, sau o ţară a întunericului? De ce zice poporul Meu: Suntem stăpâni peste noii Nu vom mai veni la Tine?
32 Poate o fecioară să-şi uite podoabele sau o mireasă brâul? Totuşi poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.
33 Cât de bine ştii să-ţi pregăteşti căile, ca să-ţi cauţi iubirea! De aceea chiar şi la nelegiuiri s-au deprins căile tale.
34 Chiar şi în poalele hainei tale se află sângele săracului nevinovat, pe care nu l-ai prins făcând vreo spargere.
35 Şi totuşi tu zici: Sunt nevinovat! Sigur mânia Lui se va întoarce de la mine! Iată, voi intra la judecată cu tine, pentru că tu zici: N-am păcătuit!
36 De ce alergi atât de mult, schimbându-ţi drumul? Vei fi ruşinat de Egipt cum ai fost ruşinat de Asiria!
37 Vei ieşi din locul acesta cu mâinile pe cap; căci Domnul a lepădat pe cei în care te încrezi, şi nu vei izbuti cu ei.