1 Dumnezeu zice: Dacă soţul divorţează de soţia sa şi ea îl părăseşte şi ajunge soţia altuia, se mai poate întoarce bărbatul acesta la ea? Oare nu va fi chiar şi ţara aceea complet pângărită? Dar tu te-ai desfrânat cu mulţi iubiţi şi totuşi te întorci la Mine, zice Domnul.
2 Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi priveşte; unde nu te-ai necinstit? Stăteai pentru ei pe marginea drumului, ca arabul în deşert, şi ai pângărit ţara cu desfrânările şi cu răutatea ta!
3 De aceea, ploile au fost oprite şi ploaia de primăvară a lipsit. Cu toate acestea, tu ţi-ai păstrat fruntea de desfrânată şi ai refuzat să te ruşinezi!
4 Acum nu-i aşa că strigi la Mine: Tată! Tu eşti Călăuza tinereţii mele!
5 Îşi va ţine El mânia pe vecie? O va păstra El totdeauna? Iată, aşa ai vorbit şi ai făcut lucruri rele, cât ai putut.
6 Domnul mi-a zis iarăşi pe vremea regelui Iosia: Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice colină înaltă şi sub orice arbore verde şi s-a desfrânat acolo.
7 Şi Eu ziceam că după ce a făcut toate acestea se va întoarce spre Mine, dar nu s-a întors. Şi vicleana ei soră Iuda a văzut aceasta.
8 Şi am văzut că, deşi M-am despărţit de necredincioasa Israel, pentru adulterul ei, şi i-am dat o carte de despărţire, Iuda, sora ei cea vicleană, nu s-a temut, ci s-a dus să se desfrâneze la fel.
9 Şi prin desfrânarea ei nesocotită a pângărit ţara şi a comis adulter cu piatra şi cu lemnul.
10 Şi cu toate acestea, Iuda, sora ei cea vicleană, nu s-a întors la Mine din toată inima, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.
11 Şi Domnul mi-a zis: Israel cea necredincioasă s-a dovedit mai dreaptă decât Iuda cea vicleană.
12 Du-te şi strigă aceste cuvinte spre nord şi zi: Întoarce-te, necredincioasă Israel, zice Domnul. Şi nu voi face să cadă mânia Mea peste voi. Căci Eu sunt plin de har, zice Domnul; şi nu ţin mânie pe vecie.
13 Recunoaşte-ţi doar nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.
14 Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul; căci Eu sunt Stăpânul vostru, şi Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, şi vă voi aduce înapoi în Sion.
15 Şi vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor hrăni cu pricepere şi cunoaştere.
16 Şi când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului, şi nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa şi nici nu vor mai face altul.
17 În vremea aceea Ierusalimul se va numi Tronul Domnului şi toate popoarele se vor aduna la Ierusalim, în Numele Domnului; şi ei nu vor mai urma pornirile rele ale inimii lor.
18 În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la nord în ţara pe care am dat-o ca moştenire părinţilor voştri.
19 Eu ziceam: Cum să te pun între copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută, cea mai frumoasă moştenire dintre naţiuni? Şi Eu am zis: Mă vei numi: Tată! Şi nu te vei mai abate de la Mine.
20 Dar precum o femeie este necredincioasă iubitului ei, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casă a lui Israel, zice Domnul!
21 Un glas se aude de pe înălţimi: plângerea şi rugăciunea copiilor lui Israel; pentru că şi-au pângărit calea şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
22 Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi vă voi vindeca necredincioşia. Iată, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.
23 Într-adevăr, în zadar se aşteaptă mântuirea de la înălţimi şi de la mulţimea munţilor; într-adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.
24 Dar idolii au mâncat rodul muncii părinţilor noştri, din tinereţea noastră, oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor.
25 Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne acoperim cu ocara noastră; căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru.