1 Israele, dacă te vei întoarce, zice Domnul, dacă te vei întoarce la Mine şi dacă vei depărta dinaintea Mea urâciunile tale, nu vei mai rătăci.
2 Dacă vei jura: Viu este Domnul! în adevăr, în dreptate şi în judecată, atunci popoarele vor fi binecuvântate în El şi se vor lăuda cu El.
3 Căci aşa vorbeşte Domnul către bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim: Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între Spini.
4 Circumcideţi-vă pentru Domnul, circumcideţi-vă inimile, bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc, şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din cauza răutăţii faptelor voastre!
5 Vestiţi în Iuda şi proclamaţi în Ierusalim, şi ziceţi: Sunaţi din trompetă în ţară! Strigaţi cu voce tare şi ziceţi: Strângeţi-vă şi să intrăm în cetăţile fortificate!
6 Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi, nu vă opriţi! Căci de la nord aduc nenorocirea şi un mare prăpăd.
7 Leul iese din tufişul său, nimicitorul naţiunilor a plecat, şi-a părăsit locul, ca să-ţi nimicească ţara, să-ţi dărâme cetăţile şi nimeni să nu mai locuiască în ele.
8 De aceea, acoperiţi-vă cu saci, plângeţi şi gemeţi; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
9 Şi în ziua aceea, zice Domnul, inima regelui şi inima conducătorilor vor pieri; preoţii se vor înspăimânta şi profeţii se vor îngrozi.
10 Atunci am zis: O, Doamne Dumnezeule! Ai înşelat, într-adevăr, pe poporul acesta şi Ierusalimul, zicând: Veţi avea pace! Şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.
11 În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: Un vânt arzător sufla din locurile înalte ale deşertului spre fiica poporului Meu, nu ca să vânture şi nici ca să cureţe grâul.
12 Un vânt mai puternic decât acesta va veni la porunca Mea; acum voi pronunţa judecăţi împotriva lor.
13 Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai iuţi decât vulturii. Vai de noi, căci suntem cotropiţi!
14 Ierusalime, curăţeşte-ţi inima de răutate, ca să fii salvat! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15 Căci un glas porneşte de la Dan şi vesteşte nenorocirea de la muntele lui Efraim:
16 Spuneţi lucrul acesta naţiunilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului, că asediatorii sosesc dintr-o ţară îndepărtată şi îşi ridică glasul împotriva cetăţilor lui Iuda.
17 Ca şi cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, pentru că s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
18 Lucrurile acestea ţi le-au adus căile şi faptele tale. Aceasta este vina răutăţii tale. Cât de amară este! Cum ţi-a atins inima!
19 Sufletul meu! Sufletul meu! Sunt îndurerat până în adâncul inimii mele! Mi se tulbură inima: nu pot să tac! Pentru că ai auzit, suflete al meu, sunetul trompetei şi strigătul de război.
20 Se vesteşte dezastru după dezastru, căci toată ţara este nimicită; dintr-o dată corturile îmi sunt pustiite şi covoarele mele într-o clipă!
21 Până când voi vedea steagul fluturând şi voi auzi sunetul trompetei?
22 Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte. Sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de înţelegere. Sunt pricepuţi să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.
23 M-am uitat la pământ şi iată că era pustiu şi gol; şi la ceruri şi n-aveau lumină.
24 M-am uitat la munţi şi iată că erau zguduiţi; şi toate dealurile se clătinau.
25 M-am uitat şi iată că nu era nici un om; şi toate păsările cerului au fugit!
26 M-am uitat şi iată, Carmelul era un deşert şi toate cetăţile lui au fost dărâmate de prezenţa Domnului şi de mânia Lui aprinsă!
27 Căci aşa vorbeşte Domnul: Toată ţara va ajunge un deşert; totuşi, nu o voi nimici de tot.
28 Din această cauză, ţara este în jale şi cerurile deasupra sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta şi nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce de la aceasta.
29 La vuietul călăreţilor şi arcaşilor toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se urcă pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori.
30 Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în purpură, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei vopsi ochii; degeaba te vei înfrumuseţa: iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.
31 Căci am auzit un strigăt ca al unei femei care naşte, un strigăt ca al aceleia care naşte pe întâiul ei născut. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde mâinile, zicând: Vai de mine, căci mor din cauza ucigaşilor!