1 Atunci Iosua a chemat pe rubeniţi şi pe gadiţi şi pe jumătate din seminţia lui Manase
2 şi le-a zis: Voi aţi păzit tot ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit.
3 N-aţi părăsit pe fraţii voştri în toate zilele acestea multe până în ziua de azi, ci aţi păzit cerinţele poruncilor Domnului Dumnezeului vostru.
4 Şi acum, când Domnul, Dumnezeul vostru a dat odihnă fraţilor voştri, cum le-a promis, întoarceţi-vă şi duceţi-vă la corturile voastre, în ţara stăpânirii voastre, pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, de cealaltă parte a Iordanului.
5 Dar aveţi grijă să păziţi şi să împliniţi legile şi poruncile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile lui, să ţineţi poruncile lui, să vă alipiţi de El şi să-I slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
6 Şi Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul; şi ei au plecat la corturile lor.
7 Moise dăduse unei jumătăţi din seminţia lui Manase o moştenire în Basan, şi Iosua a dat celeilalte jumătăţi o moştenire lângă fraţii lor, dincoace de Iordan, la vest. Şi când i-a trimis Iosua la corturile lor, i-a binecuvântat
8 şi le-a vorbit, zicând: Întoarceţi-vă la corturile voastre cu multe bogăţii, cu foarte multe turme, cu argint, cu aur, cu bronz, cu fier şi cu foarte multă îmbrăcăminte. Împărţiţi prada luată de la duşmanii voştri cu fraţii voştri.
9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase s-au întors acasă, lăsând pe copiii lui Israel la Silo, care este în ţara Canaanului, ca să se ducă în ţara Galaadului, care era teritoriul stăpânit de ei, şi pe care l-au stăpânit după porunca Domnului dată prin Moise.
10 Şi când au ajuns pe malurile Iordanului, care erau în ţara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan – un altar a cărui mărime te uimea.
11 Şi copiii lui Israel au auzit zicându-se: Iată, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar în faţa ţării Canaanului, pe malurile Iordanului, de partea copiilor lui Israel.
12 Şi când au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, ca să se urce să lupte împotriva lor.
13 Copiii lui Israel au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, pe Fineas, fiul preotului Eleazar
14 şi cu ei zece conducători, câte un conducător de fiecare casă părintească din toate seminţiile lui Israel; fiecare era un conducător al casei părinteşti între miile lui Israel.
15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara Galaadului, şi le-au vorbit astfel:
16 Aşa vorbeşte toată adunarea Domnului: Ce înseamnă păcatul acesta pe care l-aţi făcut împotriva Dumnezeului lui Israel, abătându-vă astăzi de la Domnul, prin faptul că v-aţi zidit un altar, ca să vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului?
17 Vi se pare prea mică fărădelegea din Peor, de care nu suntem curăţaţi nici până în ziua de azi, deşi toată adunarea Domnului a fost lovită cu o urgie,
18 încât vreţi să vă abateţi azi de la Domnul? Dacă vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia împotriva întregii adunări a lui Israel.
19 Dacă ţara stăpânirii voastre este necurată, treceţi atunci în ţara stăpânirii Domnului, unde este aşezată locuinţa Domnului, şi luaţi o stăpânire în mijlocul nostru. Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului sau împotriva noastră, zidindu-vă un altar, pe lângă altarul Domnului Dumnezeului nostru!
20 Acan, fiul lui Zerah, n-a săvârşit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire şi mânia Domnului s-a aprins împotriva întregii adunări a lui Israel? Şi el n-a fost singurul care a pierit din cauza păcatului lui.
21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns şi au zis conducătorilor peste miile lui Israel:
22 Domnul, Dumnezeul Cel Atotputernic, Domnul, Dumnezeul Cel Atotputernic ştie, şi Israel însuşi să ştie aceasta! Dacă am făcut lucrul acesta pentru a ne răzvrăti sau pentru a păcătui împotriva Domnului, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta!
23 Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul şi ca să aducem pe el arderi-de-tot şi daruri de mâncare sau pentru a aduce pe el jertfe de mulţumire, Domnul Însuşi să ne ceară socoteală de aceasta!
24 Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, zicând că într-o zi s-ar putea ca fiii voştri să spună fiilor noştri: Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel?
25 Căci Domnul a pus Iordanul ca graniţă între noi şi voi, fiii lui Ruben şi fiii lui Gad; voi n-aveţi parte de Domnul! Şi fiii voştri ar face astfel ca fiii noştri să nu se mai teamă de Domnul.
26 De aceea am zis: Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi-de-tot şi pentru jertfe,
27 ci ca să fie o mărturie între noi şi voi şi între generaţiile noastre după noi, că voim să slujim Domnului, înaintea Feţei Lui, prin arderile noastre de tot, prin jertfele noastre de mulţumire, ca să nu zică fiii noştri: Voi nu aveţi parte de Domnul!
28 De aceea noi am zis: Dacă s-ar întâmpla ca mai târziu să ne vorbească astfel, nouă sau urmaşilor noştri, vom spune: Priviţi, chipul altarului Domnului, pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru arderi-de-tot şi pentru jertfe, ci ca mărturie între noi şi voi.
29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidind un altar pentru arderi-de-tot, pentru daruri de mâncare şi pentru jertfe, afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru, care este înaintea locaşului lui!
30 Când a auzit preotul Fineas şi conducătorii adunării, conducătorii peste miile lui Israel, care erau cu el, cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi fiii lui Manase, au rămas mulţumiţi.
31 Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad şi fiilor lui Manase: Cunoaştem acum că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă n-aţi săvârşit păcatul acesta împotriva Domnului; şi aţi eliberat astfel pe copiii lui Israel din mâna Domnului.
32 Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, şi conducătorii s-au întors de la fiii lui Ruben şi de la fiii lui Gad, din ţara Galaadului, în ţara Canaanului, la copiii lui Israel, cărora le-au dat un răspuns.
33 Şi lucrul acesta a plăcut copiilor lui Israel; şi copiii lui Israel au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai vrut să se urce împotriva lor cu război, ca să nimicească ţara în care locuiau fiii lui Ruben şi ai lui Gad.
34 Şi fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor);căci acesta va fi o mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu, au zis ei.