9
Când au auzit regii care erau dincoace de Iordan, în munte şi în vale, şi cei de pe toată coasta Mării celei Mari, până lângă Liban, hetiţii, amoriţii, canaaniţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii, de aceste lucruri,
s-au unit toţi într-o înţelegere, ca să se lupte împotriva lui Iosua şi împotriva lui Israel.
Când au auzit şi locuitorii Gabaonului ce-a făcut Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai,
au lucrat cu vicleşug şi au pornit la drum cu hrană ca pentru o călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cusute,
iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cusută şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei; şi toată pâinea lor pentru hrană era uscată şi mucegăită.
Şi s-au dus la Iosua în tabără la Ghilgal, şi i-au zis lui şi bărbaţilor din Israel: Venim dintr-o ţară depărtată; acum deci încheiaţi un legământ cu noi.
Bărbaţii lui Israel au răspuns acestor heviţi: Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru; cum să încheiem legământ cu voi?
Şi ei au zis lui Iosua: Noi suntem robii tăi. Şi Iosua le-a zis: Cine sunteţi voi şi de unde veniţi?
Şi ei i-au răspuns: Robii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată, din cauza Numelui Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit vorbindu-se despre faima lui şi despre tot ce-a făcut El în Egipt,
10 şi despre ce a făcut celor doi regi ai amoriţilor, care erau dincolo de Iordan, lui Sihon, regele Hesbonului, şi lui Og, regele Basanului, care era la Aştarot.
11 Aşa că bătrânii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au vorbit, zicând: luaţi cu voi provizii pentru călătorie, duceţi-vă în întâmpinarea lor şi spuneţi-le: Noi suntem robii voştri; acum deci încheiaţi legământ cu noi.
12 Pâinea aceasta a noastră era caldă când am luat-o de acasă ca provizie, în ziua când am plecat ca să venim la voi, dar acum, iată, este uscată şi mucegăită.
13 Burdufurile acestea de vin, când le-am umplut, erau noi şi iată, s-au rupt; hainele şi încălţămintele noastre s-au învechit de lungimea prea mare a drumului.
14 Bărbaţii lui Israel au luat din proviziile lor şi n-au întrebat care este sfatul Domnului.
15 Iosua a făcut pace cu ei şi a încheiat un legământ cu ei prin care trebuia să-i lase cu viaţă; şi conducătorii adunării le-au jurat lucrul acesta.
16 Şi s-a întâmplat că la trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei şi că locuiau în mijlocul lor.
17 Căci copiii lui Israel au plecat şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.
18 Şi copiii lui Israel nu i-au bătut, deoarece conducătorii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că-i vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a murmurat împotriva conducătorilor.
19 Şi toţi conducătorii au zis întregii adunări: le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei.
20 Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să nu aducem peste noi mânia Domnului, din cauza jurământului pe care li l-am făcut.
21 Şi conducătorii le-au zis: Să trăiască, dar să fie întrebuinţaţi la tăiat de lemne şi la scos apă pentru toată adunarea, cum le promiseseră conducătorii.
22 Iosua i-a chemat şi le-a vorbit, zicând: De ce ne-aţi înşelat, zicând: Suntem foarte departe de voi, când voi locuiţi în mijlocul nostru?
23 Acum sunteţi blestemaţi şi nu veţi înceta să fiţi sclavi, să tăiaţi lemne şi să scoateţi apă pentru Casa Dumnezeului meu.
24 Ei au răspuns lui Iosua şi au zis: Robii tăi au auzit cum Domnul, Dumnezeul tău a poruncit robului Său Moise să vă dea vouă toată ţara şi să nimicească pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră; de aceea, din cauza voastră ne-am temut foarte tare pentru vieţile noastre şi am făcut lucrul acesta.
25 Şi acum, iată, suntem în mâinile tale; fă cu noi ce vei crede că este bine şi drept să faci.
26 Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; i-a eliberat din mâna copiilor lui Israel, care nu i-au omorât.
27 Şi în ziua aceea Iosua i-a făcut tăietori de lemne şi purtători de apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului, în locul pe care El l-ar alege, până în ziua de azi.