1 Şi Ilie Tişbitul, unul dintre locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu.
2 Şi Cuvântul Domnului a venit la Ilie, zicând:
3 Pleacă de aici, îndreaptă-te spre est şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
4 Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.
5 El a plecat şi a făcut după Cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
6 Şi corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, şi pâine şi carne seara; şi el bea apă din pârâu.
7 Şi după o vreme pârâul a secat, căci nu plouase în ţară.
8 Atunci Cuvântul Domnului a venit la el, zicând:
9 Scoală-te, du-te la Sarepta, care aparţine de Sidon, şi rămâi acolo; iată, am poruncit acolo unei văduve să te hrănească.
10 El s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Şi când a venit la poarta cetăţii, acolo era o văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi i-a zis: Adu-mi, te rog, puţină apă în vas, ca să beau.
11 Şi pe când se ducea ea să-i aducă, el a strigat-o şi i-a zis: Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.
12 Şi ea a zis: Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, strâng câteva bucăţi de lemne ca să merg şi s-o pregătesc pentru mine şi pentru fiul meu; o vom mânca şi apoi vom muri.
13 Şi Ilie i-a zis: Nu te teme; du-te şi fă aşa cum ai spus, dar fă mai întâi din ea o mică pâine pentru mine şi adu-mi-o; şi pe urmă fă şi pentru tine şi pentru fiul tău.
14 Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina, până în ziua în care Domnul va da ploaie pe pământ.
15 Şi ea a mers şi a făcut după cuvântul lui Ilie; şi ea, Ilie şi casa ei au avut ce mânca multe zile.
16 Făina din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după Cuvântul Domnului, pe care l-a rostit prin Ilie.
17 Şi s-a întâmplat că după aceste lucruri, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit şi boala lui era aşa de grea încât n-a mai rămas suflare în el.
18 Şi ea a zis lui Ilie: Ce am eu a face cu tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit oare la mine ca să-mi aminteşti de nelegiuirea mea şi să-mi omori fiul?
19 Şi el i-a zis: Dă-mi pe fiul tău. Şi l-a luat de la sânul ei şi l-a urcat în camera de sus, unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.
20 Apoi a strigat către Domnul şi a zis: Doamne, Dumnezeul meu, ai adus răul chiar şi peste văduva la care locuiesc, omorându-i fiul?
21 Şi s-a întins de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: Doamne, Dumnezeul meu, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!
22 Şi Domnul a auzit glasul lui Ilie; şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat.
23 Ilie a luat copilul şi l-a coborât din camera de sus în casă, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: Iată, fiul tău este viu.
24 Şi femeia a zis lui Ilie: Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi că în gura ta Cuvântul Domnului este adevăr!