1 Au trecut multe zile şi Cuvântul Domnului a venit la Ilie în al treilea an, zicând: Du-te şi arată-te lui Ahab şi voi trimite ploaie pe pământ.
2 Şi Ilie s-a dus să se arate lui Ahab. Era mare foamete în Samaria.
3 Ahab a chemat pe Obadia care era mai-marele casei lui. (Obadia se temea tare de Domnul.
4 De aceea, când Izabela a nimicit pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă.)
5 Şi Ahab a zis lui Obadia: Du-te în ţară pe la toate izvoarele şi pe la toate râurile; poate vom afla iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi a catârilor şi astfel să nu pierdem toate animalele.
6 Aşa că au împărţit ţara între ei ca s-o cutreiere; Ahab a mers singur pe un drum şi Obadia a mers singur pe un alt drum.
7 Şi pe când mergea Obadia pe drum, iată, l-a întâmpinat Ilie. El l-a cunoscut şi a căzut cu faţa la pământ şi a zis: Tu eşti, domnul meu, Ilie?
8 Şi el i-a zis: Eu sunt. Du-te, spline stăpânului tău: Iată, Ilie este aici!
9 Şi Obadia a zis: Ce păcat am făcut, ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare?
10 Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute; şi când ei ziceau: Nu este aici, el punea pe împărăţia sau pe poporul acela să jure că nu te-au găsit.
11 Şi acum tu zici: Du-te, spune stăpânului tău: Iată, Ilie este aici.
12 Şi se va întâmpla că imediat după ce voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce într-un loc pe care nu-l ştiu; şi când mă voi duce şi îi voi spune lui Ahab despre tine, şi el nu te va găsi, mă va omorî, cu toate că robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui.
13 Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când Izabela a ucis pe profeţii Domnului? Cum am ascuns o sută de profeţi ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă?
14 Şi acum tu zici: Du-te şi spune stăpânului tău: Iată, Ilie este aici! El mă va ucide.
15 Şi Ilie a zis: Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.
16 Obadia s-a dus să se întâlnească cu Ahab, şi i-a spus; şi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie.
17 Şi cum a zărit Ahab pe Ilie, Ahab i-a zis: Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?
18 Şi el a răspuns: Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, pentru că ai părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali.
19 Şi acum trimite şi adună la mine pe tot Israelul, la Muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei.
20 Şi Ahab a trimis mesageri la toţi copiii lui Israel, şi a adunat pe profeţi la Muntele Carmel.
21 Şi Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: Până când veţi şovăi între două păreri? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal! Dar poporul nu i-a răspuns un cuvânt.
22 Atunci Ilie a zis poporului: Numai eu am rămas profet al Domnului, dar profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci.
23 Să ni se dea doi boi. Ei să-şi aleagă un bou, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt bou şi-l voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc.
24 Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru şi eu voi chema Numele Domnului. Şi Dumnezeul care răspunde prin foc, El este Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns şi a zis: Bine zici!
25 Ilie a zis profeţilor lui Baal: Alegeţi-vă un bou şi pregătiţi-l voi întâi, căci voi sunteţi mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar să nu puneţi foc.
26 Ei au luat boul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: Ascultă-ne, Baale! Dar nu s-a auzit nici un glas şi nimeni n-a răspuns. Şi săreau în jurul altarului pe care-l făcuseră.
27 Şi pe la amiază Ilie şi-a bătut joc de ei, zicând: Chemaţi cu glas mai tare, căci este dumnezeu; vorbeşte, sau este ocupat, sau este în călătorie, sau poate doarme şi trebuie trezit.
28 Ei au strigat şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele până când a curs sângele din ei.
29 Şi când a trecut de amiază, ei au profeţit în delir până în vremea jertfei de seară, dar nu s-a auzit nici un glas, nimeni n-a răspuns, nici n-a luat nimeni aminte.
30 Atunci Ilie a zis întregului popor: Apropiaţi-vă de mine! Tot poporul s-a apropiat de el. Şi el a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat,
31 Şi Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, la care Cuvântul Domnului a venit, zicând: Numele tău va fi Israel.
32 Şi cu pietrele acestea el a zidit un altar în Numele Domnului, şi a făcut un şanţ în jurul altarului, suficient de larg ca să încapă două măsuri de sămânţă.
33 A aşezat apoi lemnele, a tăiat boul în bucăţi şi l-a aşezat pe lemne. Şi a zis: Umpleţi patru vedre cu apă şi turnaţi pe jertfă şi pe lemne.
34 Şi a zis: Faceţi aşa a doua oară, şi ei au făcut-o pentru a doua oară. Şi el a zis: Faceţi-o pentru a treia oară, şi ei au făcut-o pentru a treia oară.
35 Apa curgea în jurul altarului, şi s-a umplut şi şanţul cu apă.
36 Şi în clipa când se aducea jertfa de seară, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis: Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, fă ca astăzi să se ştie că Tu eşti Dumnezeu în Israel, şi că eu sunt slujitorul Tău, şi că am făcut toate lucrurile acestea la Cuvântul Tău.
37 Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu, şi să le întorci din nou inima spre Tine.
38 Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, şi lemnele, şi pietrele, şi pământul, şi a supt şi apa care era în şanţ.
39 Când tot poporul a văzut lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: Domnul, El este Dumnezeul; Domnul, El este Dumnezeul!
40 Atunci Ilie le-a zis: Prindeţi pe profeţii lui Baal; nu lăsaţi să scape nici unul! Ilie i-a coborât la râul Chison şi i-a înjunghiat acolo.
41 Apoi Ilie a zis lui Ahab: Urca-te, mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de mare ploaie.
42 Ahab s-a urcat ca să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a urcat pe vârful Carmelului; s-a aşezat pe pământ şi şi-a pus faţa între genunchi.
43 Şi a zis slujitorului său: Urcate şi uită-te spre mare. El s-a urcat, s-a uitat şi a zis: Nu este nimic. Şi el a zis de şapte ori: Du-te iarăşi.
44 A şaptea oară, slujitorul a zis: Iată, din mare se ridică un nor mic ca o palmă de om. Şi el a zis: Urcă-te şi spune lui Ahab: Pregăteşte-ţi carul şi coboară, ca să nu te oprească ploaia.
45 Între timp cerul s-a înnegrit de nori şi de vânt şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a urcat în car şi s-a dus la Izreel.
46 Şi mâna Domnului a venit peste Ilie, şi el şi-a încins coapsele şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.