1 Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum a omorât cu sabia pe toţi profeţii.
2 Atunci Izabela a trimis un mesager la Ilie, zicând: Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine la ora aceasta nu voi face cu viaţa ta cum ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.
3 Când a văzut el lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A venit la Beer-Şeba, care aparţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.
4 Dar el s-a dus în deşert drum de o zi, s-a aşezat sub un ienupăr şi dorea să moară, zicând: Destul acum, Doamne, ia-mi sufletul căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.
5 Şi el s-a culcat şi a adormit sub ienupăr. Şi deodată l-a atins un înger şi i-a zis: Scoală-te şi mănâncă.
6 El s-a uitat şi la capul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut şi apoi s-a culcat din nou.
7 Şi Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi i-a zis: Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care îl ai de făcut este prea greu pentru tine.
8 El s-a sculat, a mâncat şi a băut, şi cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, la Muntele lui Dumnezeu.
9 Şi acolo Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi iată, Cuvântul Domnului a venit la el, şi El i-a zis: Ce faci aici, Ilie?
10 Şi el a zis: Am fost plin de zel pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe profeţii Tăi; am rămas numai eu singur şi ei caută să-mi ia viaţa.
11 Şi Domnul i-a zis: Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului. Şi iată, Domnul a trecut pe lângă locul acela, şi un vânt mare şi puternic despica munţii şi sfărâma stâncile înaintea Domnului; dar Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în cutremurul de pământ.
12 Şi după cutremur a venit un foc, dar Domnul nu era în focul acela; şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.
13 Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, şi a ieşit şi a stat la intrarea în peşteră. Şi deodată a venit la el un glas şi a zis: Ce faci aici, Ilie?
14 Atunci el a zis: Am fost plin de zel pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe profeţii Tăi; am rămas numai eu singur şi ei caută să-mi ia viaţa.
15 Şi Domnul i-a zis: Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin deşert până la Damasc; şi când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca rege al Siriei.
16 Şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi ca rege al lui Israel; şi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, să-l ungi ca profet în locul tău.
17 Şi se va întâmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu, şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, îl va omorî Elisei.
18 Dar voi lăsa în Israel şapte inii de bărbaţi şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.
19 Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând, înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el si si-a aruncat mantaua pe el.
20 Şi Elisei a părăsit boii şi a alergat după Ilie, şi a zis: Lasă-mă, te rog, să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi apoi te voi urma. Şi Ilie i-a zis: Du-te, căci ce ţi-am făcut?
21 El s-a întors de la Ilie şi a luat o pereche de boi şi i-a jertfit; cu uneltele boilor le-a fiert carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit.