1 Ben-Hadad, regele Siriei, şi-a adunat toată armata; şi cu el erau treizeci şi doi de regi, cai şi care. Şi s-au urcat, au asediat Samaria, şi au început să lupte împotriva ei.
2 Şi a trimis mesageri în cetate la Ahab, regele lui Israel, şi i-a zis: Aşa vorbeşte Ben-Hadad:
3 Argintul şi aurul tău sunt ale mele; soţiile tale cele mai frumoase şi copiii tăi sunt tot ai mei.
4 Şi regele lui Israel a răspuns şi a zis: Domnul meu, regele, fie după cuvântul tău; sunt al tău cu tot ce am.
5 Şi mesagerii s-au întors iar şi au zis: Aşa vorbeşte Ben-Hadad, zicând: Am trimis să-ţi spună: Să-mi dai argintul şi aurul tău, soţiile tale şi copiii tăi,
6 dar mâine pe la ora aceasta voi trimite pe slujitorii mei la tine şi ei vor cerceta casa ta şi casele slujitorilor tăi şi orice este plăcut înaintea ta ei îl vor lua şi îl vor duce.
7 Atunci regele lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: Observaţi, vă rog, şi vedeţi cum omul acesta caută ceartă, căci a trimis să-mi ceară soţiile mele, şi copiii mei, argintul meu şi aurul meu, şi n-am zis că nu i le dau!
8 Şi toţi bătrânii şi tot poporul au zis lui Ahab: Nu-i asculta, nici nu cădea de acord cu el.
9 Aşa că el a zis mesagerilor lui Ben-Hadad: Spuneţi domnului meu, regele: Voi face tot ce ai trimis să ceri slujitorului tău de prima dată, dar lucrul acesta nu-l pot face. Mesagerii au plecat şi i-au dus răspunsul.
10 Atunci Ben-Hadad a trimis din nou la el şi a zis: Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!
11 Şi regele lui Israel a răspuns şi a zis: Spuneţi-i: Cel ce ia armele să nu se laude ca şi cel ce le pune jos!
12 Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut cu regii în corturi, şi a zis slujitorilor săi: Pregătiţi-vă de luptai Şi ei s-au pregătit de atac împotriva cetăţii.
13 Dar iată, un profet s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Vezi toată această mare mulţime? Iată, Eu o voi da astăzi în mâna ta, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul.
14 Şi Ahab a zis: Prin cine? Şi el a răspuns: Aşa vorbeşte Domnul: Prin tinerii conducători peste provincii. Atunci Ahab a zis: Cine va începe lupta? Şi el a răspuns: Tu.
15 Atunci Ahab a numărat tinerii conducători peste provincii şi au fost două sute treizeci şi doi; şi după ei a numărat tot poporul, toţi copiii lui Israel, şi au fost şapte mii.
16 Ei au plecat pe la amiază, între timp, Ben-Hadad împreună cu cei treizeci şi doi de regi care-l ajutau se îmbătau în postul de comandă.
17 Şi tinerii conducători peste provincii au mers primii; şi Ben-Hadad a trimis nişte cercetaşi care i-au spus, zicând: Au ieşit nişte oameni din Samaria.
18 Şi el a zis: Dacă au ieşit pentru pace, prindeţi-i vii; şi dacă au ieşit pentru război, prindeţi-i tot vii.
19 Aceşti tineri conducători ai provinciilor au ieşit din cetate cu armata care-i urma.
20 Şi fiecare a lovit pe omul dinaintea lui. Sirienii au luat-o la fugă, iar Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, regele Siriei, a scăpat pe un cal, împreună cu nişte călăreţi.
21 Şi regele lui Israel a ieşit, a lovit călăreţii şi carele şi a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.
22 Atunci profetul s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut; căci peste un an regele Siriei se va urca din nou împotriva ta.
23 Atunci slujitorii regelui Siriei i-au zis: Dumnezeii lor sunt nişte dumnezei ai munţilor, de aceea au fost ei mai puternici decât noi; dar să luptăm cu ei în câmpie şi, negreşit, vom fi mai puternici decât ei.
24 Şi fă acest lucru: îndepărtează pe fiecare rege de pe postul lui şi pune căpitani în locul lor,
25 şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi cu tot atâtea care. Apoi să ne luptăm împotriva lor în câmpie şi sigur vom fi mai puternici decât ei. El a ascultat de sfatul lor şi a făcut aşa.
26 Şi în anul următor, Ben-Hadad a numărat pe sirieni şi s-a urcat la Afec ca să lupte împotriva lui Israel.
27 Şi copiii lui Israel au fost număraţi, li s-au dat provizii şi au ieşit în întâmpinarea sirienilor. Copiii lui Israel şi-au aşezat tabăra în faţa lor, ca două turme mici de capre, dar sirienii umpleau ţara.
28 Atunci omul lui Dumnezeu a venit şi a vorbit regelui lui Israel, şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Pentru că sirienii au zis: Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor, voi da toată această mare mulţime în mâinile tale şi vei şti că Eu sunt Domnul.
29 Şi ei şi-au instalat tabăra unul în fata celuilalt timp de şapte zile. în ziua a şaptea au început lupta şi copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de pedeştri într-o zi.
30 Ceilalţi au fugit în cetatea Afec; şi un zid al cetăţii a căzut peste douăzeci şi şapte de mii care mai rămăseseră. Ben-Hadad a fugit şi a intrat în cetate, într-o cameră din interiorul ei.
31 Şi slujitorii lui i-au zis: Iată, am auzit că regii casei lui Israel sunt nişte regi miloşi. Să ne încingem deci cu saci peste coapse şi cu funii în jurul capetelor şi să ieşim la regele lui Israel: poate că-ţi va cruţa viaţa.
32 S-au încins deci cu saci peste coapsele lor şi cu funii în jurul capetelor lor şi au venit la regele lui Israel şi au zis: Robul tău Ben-Hadad zice: Te rog, lasă-mă să trăiesc! Ahab a zis: Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!
33 Oamenii aceştia au socotit lucrul acesta ca un semn bun şi prinzând repede vorba au zis: Ben-Hadad este fratele tău! Şi Ahab a zis: Duceţi-vă şi aduce-ţi-l! Ben-Hadad a venit la el şi Ahab l-a urcat în carul lui.
34 Atunci Ben-Hadad i-a zis: îţi voi da înapoi cetăţile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; şi îţi voi face străzi în Damasc, cum a făcut tatăl meu în Samaria. Atunci Ahab a zis: Te voi lăsa să pleci, făcând acest legământ. Astfel Ahab a făcut un legământ cu el şi l-a lăsat să plece.
35 Şi unul dintre fiii profeţilor a zis către aproapele său, după Cuvântul Domnului: Loveşte-mă, te rog! Dar bărbatul acela n-a vrut să-l lovească.
36 Atunci el i-a zis: Fiindcă n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu. Şi când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a omorât.
37 A găsit un alt om şi a zis: Loveşte-mă, te rog! Omul acela l-a lovit şi l-a rănit.
38 Atunci profetul s-a dus şi l-a aşteptat pe rege lângă drum, şi s-a legat la ochi cu un bandaj.
39 Când a trecut regele, profetul a strigat şi a zis: Robul tău s-a dus în mijlocul luptei; şi acolo, un om a venit şi a adus la mine pe un alt om, şi a zis: Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, sau vei plăti un talant de argint!
40 Şi pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut. Şi regele lui Israel i-a zis: Aceasta-ţi este condamnarea; tu însuţi ai hotărât-o.
41 Atunci profetul şi-a dezlegat bandajul de la ochi şi regele lui Israel l-a cunoscut că era dintre profeţi.
42 El a zis atunci regelui: Aşa vorbeşte Domnul: Pentru că ai lăsat să-ţi scape omul pe care-l hotărâsem pentru nimicire, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui şi poporul tău pentru poporul lui.
43 Regele lui Israel s-a dus acasă trist şi nemulţumit, şi a ajuns la Samaria.