1 Şi după aceste lucruri s-a întâmplat că Nabot din Izreel avea o vie la Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei.
2 Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: Dă-mi mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de legume, pentru că este foarte aproape de casa mea. Şi în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta sau, dacă vrei, ţi-o voi plăti în argint.
3 Dar Nabot a zis lui Ahab: Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!
4 Şi Ahab a intrat în casă trist şi nemulţumit din cauza cuvântului pe care i-l vorbise Nabot din Izreel, zicând: Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei. Şi s-a culcat în pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat pâine.
5 Dar Izabela, soţia lui, a venit la el şi i-a zis: De ce-ţi este duhul atât de trist şi nu mănânci pâine?
6 Şi el i-a răspuns: Pentru că am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: Dă-mi via ta în schimbul argintului sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei. Dar el a răspuns: Nu pot să-ţi dau via mea!
7 Atunci Izabela, soţia lui, i-a zis: Oare nu tu domneşti acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănâncă, şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!
8 Atunci ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a sigilat cu sigiliul lui şi le-a trimis bătrânilor şi guvernatorilor care locuiau în cetate cu Nabot.
9 Şi ea a scris în scrisori, zicând: Proclamaţi un post şi puneţi pe Nabot în fruntea poporului;
10 şi puneţi în faţă cu el doi oameni nelegiuiţi care să mărturisească împotriva lui, zicând: Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe rege. Apoi, scoateţi-l şi ucideţi-l cu pietre, ca să moară.
11 Şi oamenii din cetatea lui, bătrânii şi guvernatorii care locuiau în cetatea lui, au făcut după cum le poruncise Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care le trimisese ea.
12 Au proclamat un post şi au pus pe Nabot în fruntea poporului.
13 Şi doi oameni, nelegiuiţi, au venit şi s-au aşezat în faţa lui; şi cei doi nelegiuiţi au mărturisit împotriva lui, împotriva lui Nabot, în prezenţa poporului, zicând: Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe rege! Atunci ei l-au scos în afara cetăţii şi l-au lovit cu pietre până când a murit.
14 Şi au trimis să spună Izabelei, zicând: Nabot a fost lovit cu pietre şi este mort.
15 Şi când Izabela a auzit că Nabot a fost lovit cu pietre şi că a murit, Izabela a zis lui Ahab: Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint; căci Nabot nu mai trăieşte, ci a murit.
16 Şi cum a auzit Ahab că Nabot a murit, s-a sculat şi s-a coborât în via lui Nabot din Izreel, ca s-o ia în stăpânire.
17 Atunci Cuvântul Domnului a venit la Ilie Tişbitul, zicând:
18 Scoală-te şi coboară-te înaintea lui Ahab, regele lui Israel, care domneşte în Samaria; iată, este în via lui Nabot, unde s-a coborât ca s-o ia în stăpânire.
19 Să-i vorbeşti, zicând: Aşa vorbeşte Domnul: Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ? Şi să-i mai spui, zicând: Chiar în locul unde câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău.
20 Atunci Ahab a zis lui Ilie: M-ai găsit, duşmanule? Şi el a răspuns: Te-am găsit, pentru că le-ai vândut ca să faci ce este rău înaintea Domnului.
21 Iată ce zice Domnul: Voi aduce nenorocirea peste tine, îţi voi stârpi urmaşii şi voi nimici pe orice suflet de parte bărbătească dintre ai lui Ahab, fie sclav, fie liber în Israel.
22 Şi voi face casei tale ca şi casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi ca şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.
23 Şi Domnul a vorbit şi despre Izabela, zicând: Câinii vor mânca pe Izabela lângă zidul Izreelui.
24 Cine va muri în cetate din casa lui Ahab, va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp, va fi mâncat de păsările cerului.
25 Nimeni altul n-a fost ca Ahab, care să se fi vândut pe sine însuşi ca să facă ce este rău înaintea Domnului, pentru că Izabela, soţia lui, îl întărâta.
26 El s-a comportat groaznic, mergând după idoli, cum au făcut amoriţii, pe care Domnul i-a alungat dinaintea copiilor lui Israel.
27 Când a auzit Ahab cuvintele acestea, şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit; se culca în sac şi umbla jelindu-se.
28 Şi Cuvântul Domnului a venit la Ilie Tişbitul, zicând:
29 Ai văzut cum s-a umilit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a umilit înaintea Mea nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii fiului său voi aduce nenorocirea peste casa lui!