1 Au trecut trei ani fără război între Siria şi Israel.
2 Apoi, în al treilea an, Iosafat, regele lui Iuda, s-a coborât la regele lui Israel.
3 Şi regele lui Israel a zis slujitorilor săi: Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Şi noi nu facem nimic ca să-l luăm din mâna regelui Siriei.
4 Şi el a zis lui Iosafat: Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad? Iosafat a zis regelui lui Israel: Eu sunt ca tine, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi.
5 Şi Iosafat a zis regelui lui Israel: întreabă, te rog, Cuvântul Domnului.
6 Şi regele lui Israel a adunat profeţii în număr de aproape patru sute şi le-a zis: Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad, sau să mă abţin? Şi ei au zis: Urcă-te, pentru că Domnul îl va da în mâna regelui.
7 Şi Iosafat a zis: Nu mai este aici nici un profet al Domnului, ca să-l putem întreba?
8 Şi regele lui Israel a zis lui Iosafat: Mai este un om, Mica, fiul lui Imla, prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că nu profeţeşte despre mine nimic bun, ci numai rău. Şi Iosafat a zis: Să nu zică regele un lucru ca acesta!
9 Atunci regele lui Israel a chemat pe un ofiţer şi a zis: Grăbeşte-te şi adu imediat pe Mica, fiul lui Imla.
10 Şi regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, s-au aşezat fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi în haine regeşti, în locul de la intrarea porţii Samariei; şi toţi profeţii au profeţit înaintea lor.
11 Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: Aşa vorbeşte Domnul: Cu coarnele acestea vei împunge pe sirieni până vor fi nimiciţi.
12 Şi toţi profeţii profeţeau la fel, zicând: Urcă-te la Ramot din Galaad şi învinge, căci Domnul îl va da în mâna regelui.
13 Mesagerul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit, zicând: Iată, cuvintele profeţilor, sunt toate încurajatoare pentru rege. Să fie, te rog, şi cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei, şi vorbeşte spre încurajare.
14 Dar Mica a zis: Viu este Domnul că voi vorbi ceea ce-mi va spune Domnul.
15 A venit la rege şi regele i-a zis: Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad, sau să ne abţinem? El a răspuns: Urcă-te şi învinge-l, căci Domnul îl va da în mâna regelui.
16 Şi regele i-a zis: De câte ori să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?
17 Şi Mica a zis: Am văzut pe tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul a zis: Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.
18 Şi regele lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ţi-am spus că el nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău?
19 Şi Mica a mai zis: Ascultă deci Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe tronul Lui şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui.
20 Şi Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab ca să se urce la Ramot din Galaad şi să piară acolo? Şi au răspuns unul într-un fel şi altul în alt fel.
21 Apoi a venit un duh şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: Eu îl voi amăgi.
22 Şi Domnul i-a zis: Cum? Şi el a zis: Voi ieşi şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui. Atunci Domnul a zis: Să-l amăgeşti şi să reuşeşti. Du-te şi fă aşa!
23 Şi acum, iată, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor profeţilor tăi; şi Domnul a vestit dezastru împotriva ta.
24 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat şi a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: Pe unde a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?
25 Şi Mica a zis: Vei vedea în ziua când vei intra într-o cameră interioară ca să te ascunzi.
26 Şi regele lui Israel a zis: Ia pe Mica şi du-l înapoi la Amon, guvernatorul cetăţii, şi la Ioas, fiul regelui,
27 şi să le spui: Aşa vorbeşte regele: Puneţi pe omul acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea suferinţei şi cu apa suferinţei, până când mă voi întoarce în pace!
28 Şi Mica a zis: Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine. Şi el a zis: Ascultaţi, toate popoarele!
29 Şi regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, s-au urcat la Ramot din Galaad.
30 Şi regele lui Israel a zis lui Iosafat: Eu îmi voi schimba hainele şi voi pleca la luptă; dar tu îmbracă-te cu hainele tale regeşti. Aşa că regele lui Israel şi-a schimbat hainele şi s-a dus la luptă.
31 Regele Siriei dăduse ordin celor treizeci şi doi de conducători ai carelor sale, zicând: Nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel.
32 Şi când au văzut conducătorii carelor pe Iosafat, au zis: Negreşit, acesta este regele lui Israel. Şi l-au înconjurat ca să se lupte cu el. Şi Iosafat a strigat.
33 Când conducătorii carelor au văzut că nu era regele lui Israel, s-au întors de la urmărirea lui.
34 Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe regele lui Israel între încheieturile armurii; şi regele a zis conducătorului carului său: întoarce şi scoate-mă de pe câmpul de bătălie, căci sunt greu rănit.
35 Şi lupta a devenit tot mai crâncenă în ziua aceea, şi regele lui Israel a stat proptit în carul lui în faţa sirienilor, şi seara a murit, şi sângele din rană a curs înăuntrul carului.
36 Pe la apusul soarelui s-a strigat prin toată tabăra: Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în teritoriul lui.
37 Astfel regele a murit şi a fost adus la Samaria, şi ei au îngropat pe rege în Samaria.
38 Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, iar prostituatele se scăldau acolo, după cuvântul pe care l-a spus Domnul.
39 Şi celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa de fildeş pe care a zidit-o şi toate cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Israel?
40 Ahab a adormit cu părinţii lui, şi în locul lui a domnit fiul său Ahazia.
41 Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel.
42 Iosafat era de treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim. Numele mamei lui era Azuba, fiica lui Şilhi.
43 El a umblat în calea tatălui său Asa şi nu s-a depărtat deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Dar înălţimile n-au fost îndepărtate; poporul tot mai aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi.
44 Iosafat a făcut pace cu regele lui Israel.
45 Celelalte fapte ale lui Iosafat şi puterea pe care a arătat-o, şi cum s-a luptat nu sunt oare scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda?
46 Şi el a scos din ţară pe sodomiţii care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său Asa.
47 Pe atunci nu era rege în Edom, ci domnea un guvernator.
48 Iosafat a făcut corăbii din Tars, ca să meargă la Ofir să aducă aur; dar nu s-au dus, deoarece corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber.
49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: Permite slujitorilor mei să meargă cu slujitorii tăi pe corăbii. Dar Iosafat n-a vrut.
50 Şi Iosafat a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.
51 Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, regele lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel.
52 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a atras pe Israel în păcat;
53 căci a slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui, şi a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, întocmai cum a făcut şi tatăl Său.