1 Solomon a făcut o alianţă prin căsătorie cu Faraon, regele Egiptului, şi a luat de soţie pe fiica lui Faraon; apoi a adus-o în cetatea lui David, până a terminat de zidit casa lui şi Casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.
2 Poporul aducea jertfe pe înălţimi, pentru că până în zilele acelea încă nu fusese zidită o casă pentru Numele Domnului.
3 Solomon iubea pe Domnul, umblând după legile tatălui său David, dar aducea jertfe şi tămâia pe înălţimi.
4 Regele s-a dus la Gabaon ca să aducă jertfe acolo, căci aceasta era înălţimea cea mai mare. Solomon a adus pe altar o mie de arderi-de-tot.
5 La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea; şi Dumnezeu a zis: Cere ce vrei să-ţi dau.
6 Atunci Solomon a zis: Tu ai arătat mare bunăvoinţă faţă de robul tău David, tatăl meu, pentru că a umblat înaintea Ta în adevăr, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; şi Tu ai continuat această mare bunătate faţă de el, prin faptul că i-ai dat un fiu care să stea pe tronul lui, cum se vede astăzi.
7 Şi acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai făcut rege pe robul Tău în locul tatălui meu David, dar eu sunt tânăr; nu ştiu cum să conduc poporul.
8 Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău, pe care Tu l-ai ales, un popor mare, prea numeros ca să poată fi numărat sau socotit.
9 De aceea, dă robului Tău o inimă pricepută ca să judece poporul Tău şi ca să deosebească între bine şi rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău aşa de mare la număr?
10 Domnului I-a plăcut că Solomon a cerut lucrul acesta.
11 Şi Dumnezeu a zis: Pentru că ai cerut acest lucru şi pentru că n-ai cerut pentru tine nici viaţă lungă, nici n-ai cerut pentru tine bogăţii, nici n-ai cerut moartea duşmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine pricepere ca să înţelegi dreptatea,
12 iată, am făcut după cuvintele tale. Ţi-am dat o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta, şi ca tine nu se va mai ridica nimeni după tine.
13 Şi ţi-am dat şi ceea ce n-ai cerut: bogăţii şi onoare, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un rege ca tine.
14 Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.
15 Şi Solomon s-a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire şi a dat o petrecere tuturor slujitorilor lui.
16 Atunci, două femei, care erau prostituate, au venit la rege şi s-au înfăţişat înaintea lui.
17 Şi una dintre femei a zis: Domnul meu, eu şi femeia aceasta locuim în aceeaşi casă; şi eu am născut în timp ce ea era în casă.
18 La trei zile după ce am născut eu, a născut şi femeia aceasta. Locuiam împreună; nimeni nu era cu noi în casă, în casă nu eram decât noi două.
19 Noaptea, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el.
20 Şi ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii şi a luat pe fiul meu de lângă mine, în timp ce roaba ta dormea, şi l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei cel mort l-a culcat la sânul meu.
21 Şi când m-am sculat dimineaţa ca să alăptez pe fiul meu, iată, era mort; dar când m-am uitat la el cu atenţie dimineaţa, iată, nu era fiul meu, pe care-l născusem!
22 Atunci cealaltă femeie a zis: Ba nu, ci fiul meu este cel viu, iar al tău este cel mort. Dar prima femeie a zis: Ba nu, fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu. Aşa au vorbit ele înaintea regelui.
23 Atunci regele a zis: Una zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort. Şi cealaltă zice: Nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!
24 Şi regele a zis: Aduceţi-mi o sabie. Şi au adus o sabie înaintea regelui.
25 Şi regele a zis: Tăiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.
26 Atunci femeia al cărei copil era viu a vorbit regelui, pentru că i se rupea inima de milă pentru fiul ei, şi a zis: O! Domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu, şi nu-l omorî! Dar cealaltă a zis: Să nu fie nici al meu, nici al ei; tăia-ţi-l!
27 Şi regele a răspuns şi a zis: Daţi celei dintâi copilul cel viu si nu-l omorâţi. Ea este mama lui.
28 Când tot Israelul a auzit de judecata pe care o făcuse regele, s-a temut de rege; căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.