1 Ziua morţii lui David se apropia; şi el a îndrumat pe fiul său Solomon, zicând:
2 Eu mă duc pe calea pe care merge tot pământul; de aceea tu fii tare şi dovedeşte-te om!
3 Şi păzeşte poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi păzind legile Lui, hotărârile Lui, judecăţile Lui şi mărturiile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să prosperi în tot ce faci şi oriunde te duci,
4 şi ca Domnul să ducă la împlinire Cuvântul Lui, pe care l-a spus despre mine, zicând: Dacă fiii tăi vor lua aminte la căile lor, umblând înaintea Mea în adevăr, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu-ţi va lipsi niciodată un bărbat pe tronul lui Israel.
5 Tu ştii câte mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, şi ce a făcut celor doi comandanţi ai armatei lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a omorât şi a vărsat sânge de război în timp de pace, şi a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins peste mijloc şi pe sandalele din picioarele lui.
6 Fă deci după înţelepciunea ta şi nu lăsa ca perii lui albi să se coboare în pace în locuinţa morţilor.
7 Dar să arăţi bunătate faţă de fiii lui Barzilai, galaaditul, şi ei să fie între cei care vor mânca la masa ta; căci tot aşa s-au purtat şi ei cu mine când am fugit de fratele tău Absalom.
8 Iată, ai lângă tine pe Şimei, fiul lui Ghera beniamitul, din Bahurim, care m-a blestemat cu blesteme grele în ziua când m-am dus la Mahanaim. Dar a venit să mă întâmpine la Iordan şi i-am jurat pe Domnul, zicând: Nu te voi omorî cu sabia!
9 Acum tu să nu-l laşi nepedepsit, căci tu eşti om înţelept şi vei şti ce trebuie să-i faci; să-i cobori cu sânge perii albi în locuinţa morţilor.
10 David a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David.
11 Şi zilele cât a domnit David peste Israel au fost de patruzeci de ani: la Hebron a domnit şapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.
12 Solomon a stat pe tronul tatălui său David şi împărăţia lui s-a întărit foarte mult.
13 Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Şi ea a zis: Vii cu pace? Şi el a zis: Cu pace!
14 Şi el a zis: Am ceva să-ţi spun. Şi ea a zis: Spune!
15 Şi el a zis: Ştii că împărăţia era a mea şi tot Israelul se aştepta să fiu eu rege. Dar împărăţia s-a întors şi a ajuns să fie a fratelui meu; căci era a lui de la Domnul.
16 Şi acum cer un lucru de la tine; nu mă refuza! Şi ea i-a zis: Vorbeşte!
17 Atunci el a zis: Vorbeşte, te rog, cu regele Solomon, căci el nu te va refuza, să-mi dea de soţie pe Abişag, sunamita.
18 Bat-Şeba a zis: Bine, voi vorbi cu regele pentru tine.
19 Aşadar, Bat-Şeba s-a dus la regele Solomon, ca să vorbească cu el pentru Adonia. Şi regele s-a ridicat ca s-o întâmpine, s-a închinat înaintea ei şi s-a aşezat pe tronul său; el mai avea un tron pentru mama regelui şi ea a stat la dreapta lui.
20 Apoi ea a zis: Am să-ţi fac o mică rugăminte; să nu mă refuzi. Şi regele i-a zis: Cere, mamă, pentru că nu te voi refuza.
21 Şi ea a zis: Dă voie ca Abişag, sunamita, să fie dată de soţie fratelui tău, Adonia.
22 Şi regele Solomon a răspuns şi a zis mamei sale: De ce ceri numai pe Abişag, sunamita, pentru Adonia? Cere pentru el şi împărăţia, că doar este fratele meu mai mare, pentru el, şi pentru preotul Abiatar, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.
23 Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: Aşa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai mult, dacă Adonia n-a rostit aceste cuvinte cu preţul vieţii lui!
24 Şi acum, viu este Domnul care m-a întărit şi m-a pus să stau pe tronul tatălui meu David, şi care mi-a făcut o casă, aşa cum a promis, că astăzi Adonia va fi omorât!
25 Şi regele Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit şi Adonia a murit.
26 Şi regele a zis apoi preotului Abiatar: Du-te la Anatot, la ogoarele tale, căci eşti demn de moarte; dar nu te voi omorî azi, pentru că tu ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David şi pentru că ai suferit de fiecare dată când a suferit tatăl meu.
27 Astfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să ducă la îndeplinire cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.
28 Ştirea aceasta a ajuns la Ioab, căci Ioab trecuse de partea lui Adonia, chiar dacă nu trecuse de partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului şi s-a agăţat de coarnele altarului.
29 Şi s-a spus regelui Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului, şi că iată, este lângă altar. Şi Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: Du-te şi loveşte-l!
30 Benaia a venit la cortul Domnului şi i-a zis lui Ioab: Aşa vorbeşte regele: Vino afară! Dar el a zis: Nu, ci voi muri aici! Şi Benaia a spus cuvântul acesta regelui, zicând: Aşa a vorbit Ioab şi aşa mi-a răspuns.
31 Şi regele i-a zis: Fă aşa cum a zis şi loveşte-l şi îngroapă-l, ca să iei astfel de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele nevinovat pe care l-a vărsat Ioab.
32 Şi Domnul va întoarce sângele lui asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât el, şi i-a ucis cu sabia, fără ca tatăl meu David să fi ştiut: pe Abner, fiul lui Ner, comandantul armatei lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, comandantul armatei lui Iuda.
33 Sângele lor să cadă asupra capului lui Ioab şi asupra capului urmaşilor lui pe veci. Dar asupra lui David şi asupra seminţei lui, asupra casei lui şi asupra tronului lui să fie pe veci pace de la Domnul.
34 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a urcat, a lovit pe Ioab şi l-a omorât; şi a fost îngropat în casa lui din deşert.
35 Regele a pus peste armată pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar a pus pe preotul Ţadoc.
36 Regele a trimis să cheme pe Şimei şi i-a zis: Zideşte-ţi o casă la Ierusalim: să locuieşti în ea şi să nu ieşi de acolo, şi să nu te duci de acolo nicăieri.
37 Căci în ziua când vei ieşi şi vei trece pârâul Chedron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău.
38 Şi Şimei a zis regelui: Porunca este bună! Robul tău va face după cum a spus domnul meu, regele. Şi Şimei a locuit multe zile la Ierusalim.
39 După trei ani s-a întâmplat că doi slujitori ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, regele din Gat; şi s-a spus lui Şimei, zicând: Iată că slujitorii tăi sunt la Gat.
40 Şimei s-a sculat, a pus şaua pe măgar şi s-a dus la Gat la Achiş, ca să caute pe slujitorii lui. Şimei s-a dus si si-a adus slujitorii din Gat.
41 S-a spus lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat, şi că s-a întors.
42 Regele a trimis să cheme pe Şimei şi i-a zis: Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu te-am avertizat, zicând: Să ştii că vei muri în ziua când vei ieşi şi te vei duce într-o parte şi într-alta? Şi tu mi-ai zis: Porunca pe care am auzit-o este bună.
43 Atunci de ce n-ai ţinut jurământul Domnului şi porunca pe care ţi-am dat-o?
44 Şi regele a zis lui Şimei: Ştii înlăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu David: de aceea, Domnul va întoarce răutatea ta asupra capului tău.
45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat şi tronul lui David va fi întărit pe veci înaintea Domnului.
46 Şi regele a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada; şi el a ieşit şi a lovit pe Şimei, iar Şimei a murit. Astfel împărăţia a fost întărită în mâinile lui Solomon.