1 Atunci Solomon a adunat pe bătrânii lui Israel şi pe toţi conducătorii seminţiilor, pe mai-marii familiilor părinţilor copiilor lui Israel, la regele Solomon, în Ierusalim, ca să aducă chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, care este Sion.
2 Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au strâns la regele Solomon în timpul sărbătorii din luna Etanim, care este luna a şaptea.
3 Atunci au venit toţi bătrânii lui Israel, iar preoţii au ridicat chivotul.
4 Şi ei au adus chivotul Domnului, şi cortul întâlnirii, şi toate vasele sfinte care erau în cort: preoţii şi leviţii le-au adus.
5 Şi regele Solomon şi toată adunarea lui Israel care era strânsă la el stătea cu el înaintea chivotului, jertfind oi şi boi care nu puteau fi nici socotiţi, nici număraţi, din cauza mulţimii lor.
6 Şi preoţii au adus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Locul Preasfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
7 Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului şi heruvimii acopereau chivotul şi pârghiile lui pe deasupra.
8 Şi pârghiile erau aşa de lungi încât capetele pârghiilor se vedeau din Locul Sfânt, dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Şi ele se află acolo până în ziua de azi.
9 În chivot nu erau decât cele două table de piatră, pe care Moise le-a pus acolo, în Horeb, unde Domnul a încheiat un legământ cu copiii lui Israel, când au ieşit din ţara Egiptului.
10 În clipa când preoţii au ieşit din Locul Sfânt, norul a umplut Casa Domnului.
11 Şi preoţii n-au putut rămâne acolo ca să facă slujba din cauza norului; căci gloria Domnului umpluse Casa Domnului.
12 Atunci Solomon a zis: Domnul a zis că va locui în norul cel întunecos.
13 Eu Ţi-am zidit o casă ca să locuieşti în ea, un loc în care să locuieşti în veci!
14 Şi regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel, în timp ce toată adunarea lui Israel stătea în picioare.
15 Şi el a zis: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Lui tatălui meu David şi care a împlinit, cu mâna Sa, ceea ce a promis, zicând:
16 Din ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nici o cetate dintre toate seminţiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde să locuiască Numele Meu, ci l-am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu Israel!
17 Tatăl meu David avea pe inimă să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
18 Dar Domnul a zis tatălui meu David: Fiindcă ai avut în inimă să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut această dorinţă în inimă.
19 Cu toate acestea, nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, care va ieşi din coapsele tale, el va zidi o casă pentru Numele Meu.
20 Acum Domnul a împlinit cuvântul pe care l-a vestit; căci eu m-am ridicat în locul tatălui meu David şi stau pe tronul lui Israel, după cum vestise Domnul, şi am zidit casa Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
21 Şi acolo am făcut un loc pentru chivot, în care se află legământul Domnului, pe care l-a făcut El cu părinţii noştri, când i-a scos din ţara Egiptului.
22 Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi-a întins mâinile spre cer
23 şi a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ; Tu ţii legământul şi mila faţă de robii Tăi care umblă înaintea Ta din toată inima lor!
24 Tu eşti Cel ce ai împlinit faţă de robul Tău, tatăl meu David, tot ce i-ai promis; Tu ai vorbit cu gura Ta, şi ai împlinit cu mâna Ta, după cum se vede astăzi.
25 Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine promisiunea pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu, zicând: Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un bărbat care să stea pe tronul lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.
26 Şi acum, Dumnezeul lui Israel, mă rog să se împlinească cuvântul pe care l-ai rostit robului Tău David, tatăl meu!
27 Dar oare va locui Dumnezeu cu adevărat pe pământ? Iată, cerul şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o!
28 Totuşi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui; ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face astăzi robul Tău.
29 Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi asupra acestei case, asupra locului despre care ai zis: Numele Meu va fi acolo!, ca Tu să asculţi rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta.
30 Binevoieşte şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău Israel, când se vor ruga în acest loc! Ascultă-i din cer, din locul locuinţei Tale; ascultă şi iartă!
31 Dacă un om va păcătui împotriva aproapelui său şi va fi obligat să facă un jurământ, şi va veni şi va jura înaintea altarului Tău, în casa aceasta,
32 ascultă din cer, lucrează şi judecă pe robii Tăi; condamnă pe cel vinovat, întoarce vina lui asupra capului lui şi justifică pe cel drept, făcându-i după dreptatea lui.
33 Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se va întoarce la Tine şi va mărturisi Numele Tău şi-Ţi va face rugăciuni şi cereri în casa aceasta,
34 ascultă din cer, iartă păcatul poporului Tău Israel şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o părinţilor lor!
35 Când se va închide cerul şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, dacă se vor ruga în locul acesta, şi vor mărturisi Numele Tău, şi se vor întoarce de la păcatele lor, când îi vei pedepsi,
36 ascultă din ceruri şi iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, ca să-i înveţi calea cea bună pe care trebuie să umble. Şi dă ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!
37 Când va fi foamete pe pământ, sau ciumă, sau rugină, mălură, lăcuste şi omizi, dacă duşmanii lor îi vor asedia în ţara lor, în cetăţile lor, când vor fi urgii sau boli de orice fel,
38 orice rugăciune şi orice cerere făcută de vreun om, sau de tot poporul Tău Israel, când fiecare îşi recunoaşte boala inimii lui, şi când îşi întinde mâinile spre casa aceasta,
39 ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale şi iartă, şi lucrează, şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inimile tuturor fiilor oamenilor,
40 ca să se teamă de Tine în toate zilele cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri!
41 Cât despre străinul care nu este din poporul Tău Israel, dar care vine dintr-o ţară îndepărtată pentru Numele Tău,
42 (căci vor auzi despre Numele Tău cel mare, şi despre mâna Ta cea puternică, şi despre braţul Tău cel întins), când va veni şi se va ruga în casa aceasta,
43 ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale şi fă străinului aceluia potrivit cu tot ceea ce-Ţi cere, ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău şi să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o.
44 Când poporul Tău va ieşi la luptă împotriva duşmanului său, acolo unde-l vei trimite Tu, şi se va ruga Domnului cu privirile întoarse spre cetatea pe care Tu ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău,
45 ascultă din ceruri rugăciunea şi cererea lui şi fă-i dreptate.
46 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi Te vei mânia împotriva lor, şi-i vei da în mâna duşmanului, care-i va duce captivi în ţara duşmanului, departe sau aproape,
47 dacă îşi vor veni în fire în ţara unde au fost duşi captivi şi se vor întoarce la Tine, şi se vor ruga Ţie în ţara acelora care i-au dus captivi, zicând: Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău!,
48 şi dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în ţara duşmanilor lor care i-au dus captivi, dacă-Ţi vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău,
49 ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunea lor şi cererea lor, şi fă-le dreptate;
50 iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; şi trezeşte mila celor care i-au dus captivi, ca să aibă milă de ei
51 (căci ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor de fier).
52 Ochii Tăi să fie deschişi la cererea robului Tău şi la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ce-ţi vor cere!
53 Căci Tu i-ai pus deoparte dintre toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moştenirea Ta, după cum ai promis prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinţii noştri, Doamne, Dumnezeule!
54 Când a sfârşit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea şi cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer.
55 Şi stând în picioare, a binecuvântat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând:
56 Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate promisiunile Lui! Din toate bunele Lui cuvinte, pe care le-a rostit prin robul Său Moise, nici un cuvânt n-a rămas neîmplinit!
57 Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi, cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase,
58 ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi judecăţile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri.
59 Şi cuvintele mele, cu care m-am rugat înaintea Domnului, să fie zi şi noapte înaintea Domnului Dumnezeului nostru, ca să facă dreptate robului Său şi poporului Său Israel, după nevoia fiecărei zile,
60 pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaşte că Domnul singur este Dumnezeu şi nimeni altul în afară de El!
61 Inima voastră să fie toată a Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblaţi în legile Lui şi să ţineţi poruncile Lui, ca în ziua aceasta.
62 Regele şi tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului.
63 Solomon a adus ca jertfă douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulţumire pe care a adus-o Domnului. Aşa a făcut regele şi toţi copiii lui Israel consacrarea Casei Domnului.
64 În ziua aceea, regele a consacrat mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile-de-tot, darurile de mâncare şi grăsimile jertfelor de mulţumire, pentru că altarul de bronz, care era înaintea Domnului, era prea mic ca să cuprindă arderile-de-tot, darurile de mâncare şi grăsimile jertfelor de mulţumire.
65 Atunci Solomon a ţinut o sărbătoare, şi tot Israelul împreună cu el, o mare mulţime, venită de la intrarea Hamatului până la pârâul Egiptului, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, timp de şapte zile, şi alte şapte zile, adică paisprezece zile.
66 În ziua a opta a dat drumul poporului. Şi ei au binecuvântat pe rege şi s-au dus la corturile lor, veseli şi cu bucurie în inimă pentru bunătatea pe care a arătat-o Domnul faţă de robul Său David şi faţă de poporul Său Israel.