1 Când Domnul a voit să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.
2 Şi Ilie a zis lui Elisei: Rămâi aici, te rog, căci Domnul m-a trimis la Betel. Şi Elisei a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi! Şi s-au coborât la Betel.
3 Şi fiii profeţilor care erau la Betel au ieşit la Elisei şi i-au zis: Ştii că Domnul va răpi astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău. Şi el a zis: Da, ştiu; dar tăceţi!
4 Şi Ilie i-a zis: Elisei, rămâi aici, te rog, căci Domnul m-a trimis la Ierihon. Dar el a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi! Aşa că au venit la Ierihon.
5 Şi fiii profeţilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: Ştii că Domnul va răpi astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău. Şi el a răspuns: Da, ştiu; dar tăceţi!
6 Atunci Ilie i-a zis: Rămâi aici, te rog, căci Domnul m-a trimis la Iordan. Şi el a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi! Aşa că amândoi au mers mai departe.
7 Şi cincizeci de bărbaţi dintre fiii profeţilor s-au dus şi s-au oprit la o oarecare depărtare în faţa lor, şi ei amândoi au stat pe malul Iordanului.
8 Şi Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi în alta, şi au trecut amândoi pe uscat.
9 Şi după ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: Cere ce vrei să-ţi fac mai înainte de a fi răpit de la tine. Şi Elisei a zis: Lasă, te rog, să vină peste mine o îndoită măsură a duhului tău!
10 Ilie a zis: Ai cerut un lucru greu. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dar dacă nu vei vedea, nu ţi se va întâmpla aşa.
11 Şi s-a întâmplat că pe când mergeau ei vorbind, iată, a apărut un car de foc şi nişte cai de foc care i-au despărţit pe unul de altul; şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.
12 Elisei a văzut şi a strigat: Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călărimea lui! Şi nu l-a mai văzut. Şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi.
13 A ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi s-a întors şi a stat pe malul Iordanului.
14 Apoi a luat mantaua lui Ilie, care căzuse de pe el, a lovit apele cu ea şi a zis: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Şi când a lovit şi el apele, ele s-au despărţit într-o parte şi în alta; şi Elisei a trecut.
15 Când l-au văzut fiii profeţilor care erau în Ierihon, au zis: Duhul lui Ilie a venit peste Elisei. Şi ei au ieşit în întâmpinarea lui şi s-au închinat înaintea lui până la pământ.
16 Şi ei i-au zis: Iată, între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni puternici; vrei să meargă şi să caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a ridicat şi l-a aruncat pe vreun munte sau într-o vale. Şi el a zis: Nu-i trimiteţi.
17 Dar ei au insistat până când lui i-a fost ruşine şi a zis: Trimiteţi-i! Au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.
18 Şi când s-au întors la el, căci el stătea în Ierihon, Elisei le-a zis: Nu v-am spus să nu vă duceţi?
19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede şi domnul meu, dar apele sunt rele şi ţara este neroditoare.
20 El a zis: Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el. Şi ei i-au adus.
21 Apoi s-a dus la izvorul apelor şi a aruncat sare în el, şi a zis: Aşa spune Domnul: Am vindecat apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterilitate.
22 Şi apele au fost vindecate până în ziua de astăzi, după cuvântul pe care l-a vorbit Elisei.
23 Apoi de acolo s-a urcat la Betel. Şi pe când se urca pe drum, nişte tineri au ieşit din cetate, şi-au bătut joc de el şi i-au zis: Urcă-te, pleşuvule! Urcă-te, pleşuvule!
24 El s-a întors, s-a uitat la ei şi a rostit un blestem în Numele Domnului. Atunci au ieşit din pădure două ursoaice şi au sfâşiat pe patruzeci şi doi dintre aceşti tineri.
25 Şi de acolo el s-a dus pe Muntele Carmel, iar de acolo s-a întors la Samaria.