1 Atunci Elisei a zis: Ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: Mâine pe la ora aceasta se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină fină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.
2 Conducătorul pe braţul căruia se rezema regele a răspuns omului lui Dumnezeu şi a zis: Chiar dacă Dumnezeu ar face ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru? Şi Elisei a zis: Iată, vei vedea, dar nu vei mânca din ele.
3 Şi la intrarea porţii erau patru bărbaţi leproşi; şi ei au zis unul către altul: De ce să stăm aici până vom muri?
4 Dacă vom zice: Să intrăm în cetate, în cetate e foamete şi vom muri, iar dacă vom sta aici, şi aici vom muri. De aceea, haideţi să trecem în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor da morţii, vom muri.
5 Au plecat deci când se însera ca să intre în tabăra sirienilor; şi când au ajuns la marginea taberei sirienilor, iată, nici un om nu era acolo.
6 Căci Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care, tropot de cai şi zgomot de armată mare, încât îşi ziseseră unul altuia: Iată, regele lui Israel a tocmit pe regii hetiţilor şi pe regii egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.
7 De aceea, s-au sculat şi au fugit în amurg, lăsând în urma lor corturile lor, caii lor, măgarii lor şi tabăra aşa cum era, numai să-şi scape viaţa,
8 Şi când leproşii aceştia au venit până la marginea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine şi s-au dus şi le-au ascuns. Au venit iarăşi şi au intrat într-un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe care le-au dus şi le-au ascuns.
9 Atunci au zis unul către altul: Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi vom aştepta până la lumina dimineţii, va veni peste noi vreo nenorocire. Veniţi deci să mergem să spunem lucrul acesta casei regelui.
10 Au venit şi au strigat pe santinelele de la poarta cetăţii, şi le-au spus, zicând: Am mers la tabăra sirienilor şi iată, nici un om nu era acolo, nu se auzea nici un glas de om, ci numai cai legaţi şi măgari legaţi şi corturile aşa cum erau.
11 Santinelele de la poartă au strigat şi au trimis vestea aceasta înăuntrul casei regelui.
12 Regele s-a sculat noaptea şi a zis slujitorilor săi: Vă voi spune ce ne fac sirienii. Fiindcă ştiu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare, zicând: Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate.
13 Şi unul din slujitorii lui a răspuns şi a zis: Să se ia, te rog, cinci dintre caii care au mai rămas în cetate; oricum li se va întâmpla ca întregii mulţimi a lui Israel care a mai rămas înăuntru; iată, li se va întâmpla ca întregii mulţimi a lui Israel care a pierit deja, şi să-i trimitem să vedem ce se întâmplă.
14 Au luat deci două care cu caii lor, şi regele şi-a trimis mesagerii la tabăra sirienilor, zicând: Mergeţi şi vedeţi.
15 Au mers pe urma lor până la Iordan şi iată, tot drumul era plin cu haine şi cu vase pe care sirienii le aruncaseră în fuga lor. Şi mesagerii s-au întors şi au spus regelui.
16 Poporul a ieşit şi a jefuit tabăra sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de făină fină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după Cuvântul Domnului.
17 Şi regele a încredinţat paza porţii în mâna conducătorului pe braţul căruia se rezemase; dar poporul l-a călcat în picioare la poartă şi a murit, după cuvântul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, când s-a coborât regele la el.
18 Şi s-a întâmplat aşa cum a vorbit omul lui Dumnezeu către rege, zicând: Mâine pe la ceasul acesta se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu şi o măsură de făină fină cu un siclu.
19 Şi conducătorul acela răspunsese omului lui Dumnezeu şi zisese: Chiar dacă Domnul ar face ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru? Şi Elisei zisese: Tu însuţi vei vedea, dar nu vei mânca din ele.
20 Şi aşa i s-a şi întâmplat, pentru că oamenii l-au călcat în picioare la poartă şi a murit.