1 Şi fiii profeţilor au zis lui Elisei: Iată, locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi.
2 Lasă-ne, te rog, să mergem până la Iordan şi de acolo să luăm fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc unde să locuim. Şi Elisei a răspuns: Duceţi-vă.
3 Şi unul din ei a zis: Binevoieşte, te rog, şi vino cu slujitorii tăi. Şi el a zis: Voi merge!
4 Aşa că a plecat cu ei. Şi când au venit la Iordan, au tăiat copaci.
5 Şi pe când tăia unul din ei un copac, fierul de la secure a căzut în apă; şi el a strigat şi a zis: Ah, domnul meu, era împrumutat!
6 Şi omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut? Şi el i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat un băţ şi l-a aruncat acolo, şi fierul a plutit deasupra apei.
7 Apoi a zis: Ridică-l! Şi a întins mâna si l-a luat.
8 Şi regele Siriei lupta împotriva lui Israel. El s-a sfătuit cu slujitorii lui, zicând: Tabăra mea va fi în cutare şi în cutare loc.
9 Şi omul lui Dumnezeu a trimis vorbă regelui lui Israel, zicând: Ai grijă să nu treci prin locul acesta, pentru că sirienii şi-au aşezat tabăra acolo.
10 Şi regele lui Israel a trimis pe cineva la locul despre care-i spusese omul lui Dumnezeu. Astfel el îl avertizase şi regele s-a păzit de locul acela de mai multe ori.
11 Şi inima regelui Siriei s-a tulburat din cauza aceasta, şi a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: Nu vreţi să-mi spuneţi care din noi este pentru regele lui Israel?
12 Şi unul dintre slujitorii lui a zis: Nici unul, domnul meu, ci Elisei, profetul care este în Israel, spune regelui lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în dormitorul tău.
13 Şi el a zis: Mergeţi şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă. Şi i s-a spus, zicând: Iată, este în Dotan.
14 El a trimis acolo cai şi care şi o armată puternică; au venit noaptea şi au înconjurat cetatea.
15 Şi când slujitorul omului lui Dumnezeu s-a deşteptat dis-de-dimineaţă şi a ieşit, iată, o armată înconjurase cetatea cu cai şi cu care. Şi slujitorul lui i-a zis: Vai, domnul meu, ce vom face?
16 Şi el a răspuns: Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei.
17 Şi Elisei s-a rugat şi a zis: Doamne, deschide-i ochii să vadă. Şi Domnul a deschis ochii slujitorului său şi el a văzut; şi iată, muntele era plin de cai şi de care de foc peste tot împrejurul lui Elisei.
18 Şi când s-au coborât sirienii la el, Elisei s-a rugat Domnului şi a zis: Loveşte, Te rog, pe poporul acesta cu orbire. Şi El i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.
19 Atunci Elisei le-a zis: Nu aceasta este calea şi nu aceasta este cetatea; urmaţi-mă şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi. Şi i-a condus la Samaria.
20 Şi după ce au ajuns în Samaria, Elisei a zis: Doamne, deschide ochii acestor oameni, ca să vadă. Şi Domnul le-a deschis ochii şi au văzut; şi iată, erau în mijlocul Samariei.
21 Şi cum i-a văzut regele lui Israel, a zis către Elisei: Să-i lovesc, să-i lovesc, părinte?
22 Şi el a răspuns: Să nu-i loveşti. Obişnuieşti tu oare să ucizi pe aceia pe care îi iei captivi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pâine şi apă, să mănânce şi să bea, apoi să meargă la stăpânul lor.
23 Şi el a pregătit pentru ei o petrecere mare şi după ce au mâncat şi au băut, le-a dat drumul şi ei au plecat la stăpânul lor. Astfel armatele sirienilor n-au mai venit în ţinutul lui Israel.
24 După aceea Ben-Hadad, regele Siriei, şi-a adunat toată armata şi s-a urcat şi a asediat Samaria.
25 în Samaria a fost o foamete mare şi atât de mult au asediat-o încât un cap de măgar se vindea cu optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel, cu cinci sicli de argint.
26 Şi pe când trecea regele lui Israel pe zid, o femeie a strigat, zicând: Ajută-ne, domnul meu, regele!
27 Şi el a zis: Dacă Domnul nu te ajută, cum să te ajut eu? Din venitul ariei sau din cel al teascului?
28 Şi regele i-a zis: Ce ai? Şi ea a zis: Femeia aceasta mi-a zis: Dă pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi şi mâine îl vom mânca pe fiul meu.
29 Noi am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Şi în ziua următoare i-am zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm. Dar ea a ascuns pe fiul ei.
30 Când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a rupt hainele; şi în timp ce trecea el pe zid, poporul îl privea, şi iată, pe dedesubt purta pe el un sac de păr.
31 Atunci el a zis: Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!
32 Şi Elisei stătea la el în casă, şi bătrânii stăteau lângă el. Şi regele a trimis pe un om înaintea lui, dar înainte ca mesagerul să ajungă la el, Elisei a zis bătrânilor: Vedeţi cum acest fiu de ucigaş a trimis pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi, când va veni mesagerul, închideţi uşa şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăpânului său în urma lui?
33 Şi pe când vorbea el cu ei, mesagerul s-a şi coborât la el şi regele a zis: Iată, răul acesta este de la Domnul; de ce să mai aştept după Domnul?