1 În vremea aceea, când se adunaseră mulţimile cu miile, încât se călcau unul pe altul, El a început, înainte de toate, să le spună ucenicilor Săi: Păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este prefăcătoria;
2 Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.
3 De aceea, orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină; şi orice aţi vorbit la ureche, în cămăruţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
4 Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic;
5 Dar am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are autoritatea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7 Şi chiar perii de pe cap, toţi vă sunt număraţi. Deci, nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
8 Dar Eu vă spun: oricine Mă mărturiseşte înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
9 dar cine se leapădă de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Şi oricui va vorbi un cuvânt împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar celui care spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu-i va fi iertat;
11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, şi a conducătorilor, şi a autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi ce veţi răspunde în apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;
12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ora aceea ce trebuie să vorbiţi.
13 Şi unul din mulţime I-a zis lui Isus: Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.
14 Dar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?
15 Şi El le-a zis: Vedeţi şi păziţi-vă de lăcomie; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul averii lui.
16 Şi El le-a spus o parabolă, zicând: Pământul unui om bogat rodise mult.
17 Şi se gândea în sine, zicând: Ce voi face? Fiindcă nu mai am unde să-mi adun roadele.
18 Şi el a zis: Iată ce voi face: îmi voi strica grânarele, şi le voi zidi mai mari; şi acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;
19 şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!
20 Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul, şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?
21 Tot aşa este şi cu cel care îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.
22 Şi El a zis ucenicilor Săi: De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca;
23 Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24 Uitaţi-vă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar: şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!
25 Şi cine dintre voi prin grija sa poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
26 Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
27 Uitaţi-vă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, n-a fost îmbrăcat ca unul dintre ei.
28 Deci, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine este aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?
29 Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu vă frământaţi mintea.
30 Căci toate acestea, naţiunile lumii le caută; şi Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de lucrurile acestea.
31 Dar voi, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
32 Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia.
33 Vindeţi ce aveţi şi daţi ca binefacere. Faceţi-vă pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, nici nu strică molia;
34 Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
35 Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
36 Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.
37 Binecuvântaţi sunt sclavii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să stea la masă, şi va veni şi le va sluji;
38 Şi fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, binecuvântaţi sunt sclavii aceia, dacă-i va găsi aşa!
39 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce oră vine hoţul, ar veghea, şi n-ar lăsa să-i spargă casa;
40 Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi;
41 Şi Petru I-a zis: Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toţi?
42 Şi Domnul a zis: Cine este administratorul credincios şi înţelept, pe care-l va pune Domnul său peste slugile sale, ca să le dea la vreme partea lor de hrană?
43 Binecuvântat este sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
44 Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată averea sa.
45 Dar dacă sclavul acela zice în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea, şi să se îmbete,
46 Stăpânul sclavului aceluia va veni în ziua când el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care el nu-l cunoaşte, şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi.
47 Şi sclavul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
48 Dar cine n-a ştiut, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, se va cere mult de la el; şi cui i s-a încredinţat mult, se va cere mai mult de la el.
49 Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi cât aş vrea ca acesta să fie deja aprins!
50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de îngrijorat sunt până să fie îndeplinit!
51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci mai degrabă dezbinare!
52 Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.
53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii ei, şi nora împotriva soacrei ei.
54 El a mai zis mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se la vest, îndată ziceţi: Vine ploaia. Şi aşa se întâmplă;
55 Şi când suflă un vânt din sud, ziceţi: Va fi arşiţă! Şi aşa se întâmplă.
56 Prefăcuţilor, ştiţi să deosebiţi faţa cerului şi a pământului, dar cum se face că vremea aceasta n-o deosebiţi?
57 Şi de ce nu judecaţi voi singuri ce este drept?
58 Când te duci cu pârâşul tău înaintea magistratului, pe drum caută să te împaci cu el; ca nu cumva să te ducă înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna pazei, şi gărzile să te arunce în închisoare;
59 Îţi spun că nu vei ieşi de acolo, până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.