1 Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea mulţimea ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,
2 a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele şi îşi spălau mrejele.
3 Şi El S-a urcat într-una din corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a stat jos şi învăţa mulţimea din corabie.
4 Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire;
5 Şi Simon a răspuns şi I-a zis: Stăpâne, toată noaptea ne-am muncit, şi n-am prins nimic; dar la cuvântul Tău, voi arunca mreaja!
6 Şi făcând aceasta, au prins o aşa de mare mulţime de peşti încât începea să li se rupă mreaja.
7 Şi au făcut semn pescarilor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi ei au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se scufunde.
8 Şi Simon Petru când a văzut, a căzut la genunchii lui Isus, şi a zis: Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.
9 Fiindcă îl cuprinsese spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din cauza pescuirii pe care o făcuseră.
10 Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, care erau partenerii lui Simon. Şi Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.
11 Şi aducând corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.
12 Şi pe când era Isus într-una din cetăţi, iată, un om plin de lepră, când a văzut pe Isus, s-a aruncat cu faţa la pământ şi L-a rugat, zicând: Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.
13 Şi El Şi-a întins mâna şi l-a atins, zicând: Vreau, fii curăţat! Şi îndată l-a lăsat lepra.
14 Şi El i-a poruncit să nu spună nimănui, ci: Du-te şi te arată preotului şi adu pentru curăţarea ta ce a poruncit Moise, ca o mărturie pentru ei.
15 Vestea despre El se răspândea tot mai mult, şi mulţimile se strângeau în număr mare, ca să-L asculte şi să fie vindecate de bolile lor.
16 Iar El Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.
17 Şi într-una din zile, pe când învăţa Isus, Fariseii şi învăţătorii Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; şi puterea Domnului era cu El ca să vindece.
18 Şi iată că nişte oameni purtau pe un pat un om paralizat, şi căutau să-l ducă înăuntru, şi să-l pună înaintea Lui.
19 Şi fiindcă nu găseau pe unde să-l ducă înăuntru, din cauza mulţimii, s-au urcat pe acoperişul casei, şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
20 Şi când le-a văzut credinţa, El i-a zis: Omule, păcatele îţi sunt iertate!
21 Şi cărturarii şi Fariseii au început să vorbească, zicând: Cine este Acesta care vorbeşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?
22 Dar Isus, cunoscându-le gândurile, a răspuns şi le-a zis: De ce criticaţi în inimile voastre?
23 Ce este mai uşor a zice: Păcatele îţi sunt iertate, sau a zice: Ridică-te şi umblă?
24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are autoritatea pe pământ să ierte păcatele: – Ţie îţi poruncesc, a zis El celui paralizat, scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă!
25 Şi îndată el s-a sculat în faţa lor, aluat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, glorificând pe Dumnezeu.
26 Şi toţi erau uimiţi, glorificau pe Dumnezeu şi erau plini de frică, zicând: Azi am văzut lucruri neobişnuite.
27 După acestea, Isus a ieşit şi a văzut un vameş, numit Levi, stând la vamă şi i-a zis: Urmează-Mă!
28 Şi el a lăsat totul, s-a sculat şi L-a urmat.
29 Şi Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi stăteau cu ei la masă.
30 Dar cărturarii şi Fariseii lor murmurau împotriva ucenicilor Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
31 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
32 N-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi;
33 Şi ei I-au zis: De ce ucenicii lui Ioan postesc des, şi fac rugăciuni, şi la fel şi cei ai Fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau?
34 Şi El le-a zis: Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei?
35 Dar vor veni zilele când va fi luat mirele de la ei; atunci, în zilele acelea, vor posti.
36 Şi El le-a spus şi o parabolă: Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă ca să-l pună pe o haină veche; altfel, rupe haina cea nouă, şi nici peticul nu se potriveşte la cea veche.
37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile şi se varsă, şi burdufurile se distrug;
38 ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă sunt păstrate.
39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte îndată vin nou, căci zice: Este mai bun cel vechi.