1 Şi într-o altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus – trecea prin lanurile de grâu; şi ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
2 Dar unii dintre Farisei le-au zis: Pentru ce faceţi ce nu este permis să faceţi în ziua Sabatului?
3 Şi Isus le-a răspuns şi a zis: N-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el;
4 cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile pentru punerea înainte, şi a mâncat din ele, şi a dat şi celor care erau cu el, măcar că nu era permis să le mănânce decât preoţii?
5 Şi El le-a zis: Fiul omului este Domn şi al Sabatului.
6 Şi în altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe oameni. Şi acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată;
7 Cărturarii şi Fariseii îl pândeau să vadă dacă îl va vindeca în ziua Sabatului, ca să găsească vreo vină împotriva Lui.
8 Dar El le cunoştea gândurile, şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te, şi stai în mijloc. El s-a sculat şi a stat în picioare.
9 Atunci Isus le-a zis: Vă întreb: Este permis în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?
10 Şi privind împrejur peste toţi, a zis omului: Întinde-ţi mâna! Şi el a făcut aşa, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
11 Ei s-au umplut de mânie şi se sfătuiau între ei ce ar putea să facă lui Isus.
12 Şi în zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13 Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli:
14 pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; şi pe Andrei, fratele lui; pe Iacov şi pe Ioan; pe Filip şi pe Bartolomeu;
15 pe Matei şi pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu şi pe Simon, numit Zilotul;
16 pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care a devenit un trădător;
17 Şi El S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit pe un loc neted; şi acolo se aflau mulţi ucenici de-ai Lui şi o mare mulţime de oameni care veniseră din toată Iudeea şi din Ierusalim, şi de pe lângă, marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.
18 Şi cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.
19 Şi toată mulţimea căuta să-L atingă, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.
20 Şi El Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Lui şi a zis: Binecuvântaţi sunteţi voi cei săraci, căci împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
21 Binecuvântaţi sunteţi voi, cei ce sunteţi flămânzi acum, căci voi veţi fi săturaţi! Binecuvântaţi sunteţi voi, cei ce plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!
22 Binecuvântaţi sunteţi voi când oamenii vă vor urî, şi când vă vor alunga şi vă vor batjocori, şi vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău, din cauza Fiului omului!
23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie: căci, iată, răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu profeţii;
24 Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că voi vă primiţi aici mângâierea!
25 Vai de voi care sunteţi sătui! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că vă veţi întrista şi veţi plânge!
26 Vai de voi când toţi oamenii vă vor vorbi de bine! Căci tot aşa făceau părinţii lor cu profeţii mincinoşi!
27 Dar Eu vă spun vouă, celor care ascultaţi: Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc.
29 Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i şi pe celălalt, şi celui care vrea să-ţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
30 Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce ia din ce-i al tău, nu i le cere înapoi;
31 Şi cum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
32 Căci dacă iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Pentru că şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe ei;
33 Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată aveţi? Pentru că şi păcătoşii fac la fel.
34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi?, Pentru că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, tocmai ca să ia înapoi;
35 Dar voi, iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să speraţi la un câştig; şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun cu cei nemulţumitori şi răi;
36 Fiţi dar îndurători, cum şi Tatăl vostru este îndurător.
37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi, şi vi se va ierta;
38 Daţi, şi vi se va da; şi vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, şi care se va vărsa pe deasupra. Deoarece, cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura înapoi.
39 Şi El le-a spus o parabolă: Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40 Ucenicul nu este mai presus decât învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
41 Dar de ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu zăreşti bârna din ochiul tău?
42 Sau cum poţi tu zice fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul care este în ochiul tău, şi tu însuţi nu-ţi vezi bârna din ochiul tău? Prefăcutule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău;
43 Căci nu este pom bun care să facă roadă rea, nici pom rău care să facă roadă bună.
44 Căci fiecare pom este cunoscut după roadele lui. Căci din spini nu se strâng smochine, nici nu se culeg struguri din mărăcini;
45 Omul bun scoate ce este bun din comoara bună a inimii lui, şi omul rău scoate ce este rău din tezaurul rău al inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura lui;
46 Şi de ce-Mi ziceţi: Doamne, Doamne! şi nu faceţi ce spun Eu?
47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, şi aude cuvintele Mele, şi le face;
48 El se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit şuvoiul de apă şi s-a năpustit peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
49 Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om care şi-a zidit o casă pe pământ, fără temelie, în care a lovit şuvoiul, şi îndată s-a prăbuşit, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.