1 Când a sfârşit toate cuvântările Sale înaintea poporului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
2 Şi sclavul unui centurion, la care el ţinea foarte mult, era bolnav pe moarte.
3 Şi când a auzit despre Isus, centurionul a trimis la El pe bătrânii iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe sclavul său.
4 Şi venind la Isus, ei L-au rugat insistent, zicând: Merită să-i faci acest bine;
5 căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.
6 Atunci Isus a mers cu ei. Şi când nu era departe de casă, centurionul a trimis la El pe nişte prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te obosi, căci nu sunt demn să intri sub acoperişul meu.
7 De aceea nici eu nu m-am socotit demn a veni la Tine; ci zi un cuvânt, şi sclavul meu va fi vindecat.
8 Căci şi eu care sunt un om pus sub autoritate, am ostaşi supuşi mie, şi îi zic unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine; şi sclavului meu: Fă aceasta! şi face.
9 Când a auzit Isus aceste cuvinte, S-a minunat de el şi S-a întors spre mulţimea care mergea după El şi a zis: Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.
10 Şi când s-au întors acasă cei trimişi, au găsit sănătos pe sclavul care fusese bolnav.
11 Şi în ziua următoare Isus Se ducea într-o cetate numită Nain; şi cu El mergeau mulţi din ucenicii Lui şi o mulţime mare.
12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată, duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al mamei lui; şi ea era văduvă. Şi cu ea era mult popor din cetate.
13 Şi când a văzut-o Domnul, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: Nu plânge!
14 Apoi S-a apropiat şi S-a atins de sicriu; şi cei care-l duceau, s-au oprit. Şi El a zis: Tinere, scoală-te, îţi zic!
15 Şi cel care era mort a stat drept, şi a început a vorbi. Şi El l-a dat înapoi mamei sale.
16 Şi pe toţi i-a cuprins frica, şi ei glorificau pe Dumnezeu, zicând: Un mare profet s-a ridicat între noi; şi: Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
17 Şi vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea şi în toate ţinuturile dimprejur.
18 Şi ucenicii lui Ioan i-au spus despre toate aceste lucruri.
19 Şi Ioan, chemând la el pe doi dintre ucenicii săi, i-a trimis la Isus, zicând: Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?
20 Când au venit oamenii la El, I-au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel ce vine sau să aşteptăm pe altul?
21 Şi chiar în ora aceea, El a vindecat pe mulţi de boli, şi de chinuri, şi de duhuri rele, şi multor orbi le-a dat vederea.
22 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: că orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se predică Evanghelia.
23 Şi binecuvântat este cel care nu se va poticni în Mine!
24 Şi după ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi vrut să vedeţi ieşind în pustie? O trestie clătinată de vânt?
25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi, şi trăiesc în desfătări, sunt în casele regilor.
26 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet.
27 Acesta este cel despre care s-a scris: Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe mesagerul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta;
28 Căci vă spun: între cei născuţi din femei nu este nici un profet mai mare decât Ioan Botezătorul; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
29 Şi când L-a auzit tot poporul şi chiar vameşii, au dat dreptate lui Dumnezeu, şi au fost botezaţi cu botezul lui Ioan.
30 Dar Fariseii şi învăţătorii Legii au respins planul lui Dumnezeu cu privire la ei, şi nu au fost botezaţi de el.
31 Şi Domnul a zis: Cu ce, dar, voi asemăna oamenii acestei generaţii? Şi cu cine seamănă ei?
32 Ei seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.
33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: Are demon.
34 A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.
35 Dar înţelepciunea a fost justificată de către toţi copiii ei.
36 Şi unul dintre Farisei L-a rugat să mănânce la el. Şi intrând în casa Fariseului, S-a aşezat la masă.
37 Şi iată, o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului; a adus un vas de alabastru cu mir,
38 şi stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I stropească picioarele cu lacrimi, şi le ştergea cu părul capului ei; şi Îi săruta mult picioarele, şi le ungea cu mir.
39 Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L invitase, a zis în sinea lui: Dacă Omul acesta ar fi fost un profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceea care se atinge de El: căci ea este o păcătoasă;
40 Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Simone, am să-ţi spun ceva. Şi el i-a zis: Spune, Învăţătorule.
41 Un creditor avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42 Fiindcă n-aveau de unde plăti, i-a iertat pe amândoi. De aceea, spune-Mi care din ei îl va iubi mai mult?
43 Simon a răspuns şi a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Şi Isus i-a zis: Drept ai judecat.
44 Şi întorcându-Se spre femeie, a zis lui Simon: Vezi tu femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru picioarele Mele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
45 Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir;
47 De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.
48 Şi El a zis femeii: Iertate îţi sunt păcatele!
49 Şi cei ce stăteau cu El la masă, au început să zică între ei: Cine este Acesta care iartă chiar şi păcatele?
50 Dar El a zis femeii: Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.