1 Şi după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat predicând şi vestind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu; şi cei doisprezece erau cu El;
2 şi mai erau şi nişte femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni,
3 şi Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod, şi Suzana, şi multe altele, care-L slujeau din bunurile lor.
4 Şi când s-a strâns o mulţime mare, şi alţii veneau la El din diferite cetăţi, El a vorbit printr-o parabolă:
5 Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Şi pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare, şi au mâncat-o păsările cerului.
6 Şi alta a căzut pe stâncă; şi când a răsărit, s-a uscat pentru că n-avea umezeală.
7 Şi alta a căzut în mijlocul spinilor, şi spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
8 Dar alta a căzut pe pământ bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit. După ce a spus aceste lucruri, El a strigat: Cine are urechi de auzit să audă.
9 Ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Ce înţeles are parabola aceasta?
10 Şi El a zis: Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în parabole, ca: văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă;
11 Iată, parabola este aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
12 Şi cea de lângă drum, sunt cei care aud; apoi vine Diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând, să fie mântuiţi.
13 Şi cea de pe stâncă, sunt cei care, când aud, primesc cuvântul cu bucurie; dar aceştia n-au, rădăcină, ci cred până la o vreme, şi în vremea ispitei, cad.
14 Iar sămânţa căzută între spini, sunt aceia care după ce au auzit cuvântul îşi văd de drum, şi-l lasă să fie înăbuşit sub grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii, şi nu aduc rod care să ajungă la coacere.
15 Iar sămânţa, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia care, auzind cuvântul îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac roadă în răbdare.
16 Nimeni după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, sau n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca aceia care intră să vadă lumina.
17 Fiindcă nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, nimic ţinut în secret, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
18 De aceea, luaţi seama cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce nu are, i se va lua şi ceea ce i se pare că are.
19 Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu se puteau apropia de El din cauza mulţimii.
20 Şi cineva I-a spus, zicând: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi doresc să Te vadă.
21 Dar El a răspuns şi le-a zis: Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.
22 Şi într-una din zile, Isus a intrat într-o corabie cu ucenicii Săi, şi le-a zis: Să trecem dincolo de lac. Şi au plecat.
23 Dar pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit o furtună de vânt, încât se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
24 Şi ei au venit la El şi L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim! Atunci El s-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate şi ele s-au potolit şi s-a făcut linişte.
25 Şi El le-a zis: Unde vă este credinţa? Iar ei înspăimântaţi se mirau, zicând unii către alţii: Cine este Acesta de porunceşte şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?
26 Şi ei au venit în ţinutul Gadarenilor, care este dincolo de Galileea.
27 Când a ieşit El la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, care de mult timp era stăpânit de demoni şi nu purta haine, nici nu locuia într-o casă, ci în morminte.
28 Şi când L-a văzut pe Isus, a strigat, a căzut înaintea Lui şi a zis cu glas tare: Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui!
29 Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela. Căci de multe ori îl stăpânea; şi era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu lanţuri la picioare, dar rupea legăturile, şi era dus de demon în pustie.
30 Isus l-a întrebat, zicând: Care-ţi este numele? Şi el a zis: Legiune, pentru că intraseră mulţi demoni în el.
31 Şi-L rugau cu insistenţă să nu le poruncească să se ducă în adânc;
32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau, şi demonii L-au rugat să le dea voie să intre în ei. Şi El le-a dat voie.
33 Atunci demonii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a aruncat de pe malul abrupt în lac, şi s-a înecat.
34 Şi cei ce îi păşteau, văzând ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
35 Şi oamenii au ieşit să vadă ce se întâmplase, au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, stând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte; şi i-a cuprins teama.
36 Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au spus cum fusese vindecat cel stăpânit de demoni.
37 Şi toată mulţimea ţinutului Gadarenilor L-a rugat să plece de la ei, căci erau cuprinşi de o mare frică. El a intrat într-o corabie, şi S-a întors.
38 Omul din care ieşiseră demonii, îl ruga să-l ia cu El. Dar Isus l-a trimis acasă, zicând:
39 Întoarce-te acasă şi spune ce lucruri mari ţi-a făcut Dumnezeu. Şi El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
40 La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime; căci toţi îl aşteptau.
41 Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era un conducător al sinagogii. Şi El s-a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină la el acasă
42 pentru că avea o singură fetiţă, de vreo doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi în timp ce Isus mergea, mulţimile îl îmbulzeau.
43 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o hemoragie; şi ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii şi n-o putuse nimeni vindeca;
44 a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus, şi îndată hemoragia s-a oprit.
45 Şi Isus a zis: Cine s-a atins de Mine? Fiindcă toţi negau, Petru şi toţi cei ce erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai zici: Cine s-a atins de Mine?
46 Dar Isus a zis: Cineva s-a atins de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.
47 Când a văzut femeia că n-a rămas ascunsă, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, I-a spus tot în faţa întregului popor; de ce se atinsese de El şi cum fusese îndată vindecată.
48 Şi El i-a zis: Fiică, îndrăzneşte, credinţa ta te-a vindecat; mergi în pace.
49 Pe când vorbea El încă, a venit unul din casa conducătorului sinagogii, zicându-i: Fiica ta a murit, nu mai supăra pe învăţătorul.
50 Dar, când a auzit Isus, i-a răspuns, zicând: Nu te teme; crede numai, şi ea va fi vindecată.
51 Şi când a intrat în casă, n-a lăsat pe nici unul să intre cu El, decât pe Petru şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe tatăl şi pe mama fetei.
52 Şi toţi plângeau şi o boceau. Dar El a zis: Nu plângeţi; fetiţa nu este moartă, ci doarme!
53 Şi ei râdeau de El, căci ştiau că murise.
54 Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a luat-o de mână şi a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!
55 Şi duhul ei s-a întors, şi fetiţa s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
56 Părinţii ei au rămas uimiţi. Dar Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.