1 Atunci Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi autoritate peste toţi demonii, şi să vindece bolile.
2 Şi i-a trimis să vestească împărăţia lui Dumnezeu, şi să vindece pe cei bolnavi.
3 Şi El le-a zis: Să nu luaţi nimic cu voi pe drum; nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.
4 Şi în orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, şi de acolo plecaţi mai departe.
5 Şi oricine nu vă va primi, când ieşiţi din cetatea aceea, scuturaţi până şi praful de pe picioarele voastre, ca o mărturie împotriva lor;
6 Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, predicând Evanghelia, şi făcând pretutindeni vindecări.
7 Şi Irod tetrarhul a auzit de toate lucrurile făcute de El şi stătea nedumerit, deoarece unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;
8 alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii că a înviat vreun profet dintre cei din vechime.
9 Şi Irod zicea: Lui Ioan i-am tăiat capul; atunci cine este Acesta, despre care aud astfel de lucruri? Şi căuta să-L vadă.
10 Şi când s-au întors apostolii, I-au istorisit tot ce făcuseră. Şi El i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, într-un loc pustiu al unei cetăţi numită Betsaida.
11 Şi când au aflat mulţimile, au mers după El. El le-a primit şi le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei care aveau nevoie de vindecare.
12 Când ziua era pe sfârşite, cei doisprezece au venit şi I-au zis: Dă drumul mulţimii, ca să meargă în satele şi cetăţile dimprejur, să găzduiască şi să-şi caute de mâncare; pentru că aici suntem într-un loc pustiu.
13 Dar El le-a zis: Daţi-le voi să mănânce! Şi ei au zis: N-avem decât cinci pâini şi doi peşti; afară doar dacă ne ducem să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta.
14 Căci erau aproape cinci mii de bărbaţi. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: Puneţi-i să stea jos în grupuri de câte cincizeci.
15 Şi au făcut aşa, şi i-au pus pe toţi să stea jos.
16 Atunci, El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi privind spre cer le-a binecuvântat şi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le pună înaintea mulţimii.
17 Şi ei au mâncat şi s-au săturat toţi; şi au ridicat douăsprezece coşuri cu fărâmituri rămase de la ei.
18 Şi s-a întâmplat că pe când era Isus singur şi Se ruga, ucenicii erau cu El, şi El i-a întrebat, zicând: Cine zic mulţimile că sunt Eu?
19 Dar ei, răspunzând, I-au zis: Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii zic că a înviat un profet dintre cei din vechime.
20 Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Petru a răspuns şi a zis: Cristosul lui Dumnezeu!
21 Şi El le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta, zicând:
22 Fiul omului trebuie să sufere mult, şi să fie respins de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi a treia zi să învie;
23 Apoi a zis tuturor: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze;
24 Fiindcă oricine voieşte să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.
25 Căci ce-i foloseşte omului să câştige toată lumea, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi?
26 Căci oricui îi este ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, de el Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în gloria Sa, şi a Tatălui, şi a sfinţilor îngeri.
27 Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.
28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, şi S-a urcat pe munte să Se roage.
29 Şi pe când Se ruga El, I s-a schimbat înfăţişarea feţei şi îmbrăcămintea Lui s-a făcut albă, strălucitoare.
30 Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu El; erau Moise şi Ilie,
31 care s-au arătat în glorie şi vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească în Ierusalim.
32 Petru şi cei ce erau cu el erau biruiţi de somn; dar când s-au deşteptat bine, au văzut gloria lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.
33 Şi pe când se despărţeau aceştia de El, Petru a zis Lui Isus: Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, şi una pentru Moise şi una pentru Ilie. Nu ştia ce zice.
34 Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi ei s-au înspăimântat când aceştia au intrat în nor.
35 Şi din nor s-a auzit un glas, zicând: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.
36 Şi după ce a încetat glasul, Isus a fost găsit singur; şi ei au tăcut, şi în zilele acelea n-au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră;
37 Şi se făcea că a doua zi, când ei coborau de pe munte, L-a întâmpinat o mulţime mare.
38 Şi iată că un om din mulţime a strigat, zicând: Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
39 Şi iată că îl apucă un duh, şi deodată strigă şi duhul îl scutură încât face spumă la gură, şi, după ce l-a zdrobit, cu greu se duce de la el.
40 Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut.
41 Atunci Isus a răspuns şi a zis: O, generaţie necredincioasă şi pornită la rău, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău!
42 Şi pe când venea copilul, demonul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, şi a vindecat pe copil, şi l-a dat înapoi tatălui său.
43 Şi toţi erau uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. Şi pe când se mirau toţi de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:
44 Voi, ascultaţi bine cuvintele acestea: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!
45 Dar ei nu înţelegeau aceste cuvinte, căci erau ascunse pentru ei, ca să nu le înţeleagă; şi ei se temeau să-L întrebe în privinţa acestor cuvinte.
46 Apoi s-a stârnit o discuţie între ei; care dintre ei ar fi cel mai mare.
47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus lângă El,
48 şi le-a zis: Oricine primeşte pe acest copilaş în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel care este mic între voi toţi, acela va fi mare;
49 Şi Ioan a răspuns şi a zis: Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu mergea cu noi.
50 Şi Isus i-a zis: Nu-l opriţi, fiindcă cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.
51 Când se împlineau zilele înălţării Lui la cer, El Şi-a îndreptat hotărât faţa, ca să meargă la Ierusalim;
52 şi a trimis înaintea feţei Sale nişte mesageri. Şi ei s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătiri pentru El.
53 Dar ei nu L-au primit, pentru că faţa Lui era îndreptată să meargă spre Ierusalim.
54 Şi când au văzut aceasta ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, au zis: Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i nimicească, cum a făcut şi Ilie?
55 Dar El S-a întors spre ei, i-a mustrat şi a zis: Voi nu ştiţi de ce fel de duh sunteţi însufleţiţi.
56 Căci Fiul omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. Şi ei s-au dus într-un alt sat;
57 Pe când erau ei pe drum, cineva I-a zis: Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.
58 Şi Isus i-a zis: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.
59 Apoi a zis altuia: Urmează-Mă! dar el a zis: Doamne, lasă-mă întâi să merg să îngrop pe tatăl meu;
60 Dar Isus i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii, iar tu du-te şi vesteşte împărăţia lui Dumnezeu.
61 Şi un altul a zis: Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să merg să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea;
62 Dar Isus i-a zis: Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu.