1 Două zile după aceea, era sărbătoarea Paştilor şi Azimile. Şi preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus prin viclenie şi să-L omoare.
2 Dar ei ziceau: Nu în ziua sărbătorii, ca să nu fie tulburare în popor.
3 Şi pe când era El în Betania, în casa lui Simon leprosul, şi pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard curat, foarte scump; şi ea a spart vasul şi a turnat parfumul pe capul lui Isus.
4 Şi erau unii care s-au mâniat şi ziceau: De ce s-a făcut risipa aceasta de parfum?
5 Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de dinari şi banii să se fi dat săracilor. Şi vorbeau cu multă mânie în privinţa ei.
6 Dar Isus a zis: Lăsaţi-o în pace; de ce o supăraţi? Ea a făcut o faptă bună faţă de Mine;
7 căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând vreţi le puteţi face bine, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut: A venit mai dinainte ca să-Mi ungă trupul pentru îngropare.
9 Adevărat vă spun că oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei.
10 Şi Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă ca să-L vândă pe Isus.
11 Şi ei, când au auzit, s-au bucurat şi au promis că-i vor da bani. Şi el căuta un moment potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
12 Şi în prima zi a sărbătorii Azimilor, când se jertfeau Paştele, ucenicii Lui I-au zis: Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci Paştele?
13 Şi El a trimis pe doi dintre ucenicii Săi şi le-a zis: Duceţi-vă în cetate şi acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el.
14 Şi unde va intratei, spuneţi stăpânului casei: învăţătorul zice: Unde este camera de oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?
15 Şi vă va arăta o cameră mare, de sus, gata pregătită; acolo să le pregătiţi pentru noi.
16 Şi ucenicii Lui au plecat şi au venit în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El; şi ei au pregătit Paştele.
17 Şi El a venit seara cu cei doisprezece;
18 Şi pe când stăteau ei şi mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.
19 Şi ei au început să se întristeze şi să-I zică unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Şi altul a zis: Nu cumva sunt eu?
20 Şi El a răspuns şi le-a zis: Este unul din cei doisprezece, care întinde mâna cu Mine în farfurie.
21 Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut.
22 Şi pe când mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat-o şi a zis: Luaţi mâncaţi, acesta este trupul Meu.
23 Şi El a luat un pahar şi, după ce a mulţumit, li l-a dat şi au băut toţi din el.
24 Şi le-a zis: Acesta este sângele Meu, sângele noului legământ, care se varsă pentru mulţi.
25 Adevărat vă spun că de-acum încolo nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua în care îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Şi după ce au cântat o cântare, au ieşit spre muntele Măslinilor;
27 Şi Isus le-a zis: în noaptea aceasta toţi vă veţi poticni în Mine; căci este scris: Voi bate Păstorul şi oile vor fi risipite.
28 Dar, după ce voi învia, Mă voi duce înaintea voastră în Galileea;
29 Dar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi Te vor părăsi, eu nu Te voi părăsi;
30 Şi Isus i-a zis: Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.
31 Dar el zicea şi mai hotărât: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi spuneau la fel.
32 Şi ei au venit într-un loc numit Ghetsimani. Şi El a zis ucenicilor Săi: Staţi aici până Mă voi ruga.
33 Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se tulbure şi să Se întristeze foarte tare;
34 Şi El le-a zis: Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!
35 Şi El a mers puţin mai înainte şi a căzut la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
36 Şi El zicea: Ava, Tată, pentru Tine toate lucrurile sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.
37 Şi El a venit şi i-a găsit dormind; şi a zis lui Petru: Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?
38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul este într-adevăr plin de râvnă, dar trupul este fără putere.
39 Şi El s-a dus iarăşi şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte.
40 Şi întorcându-Se, i-a găsit iarăşi dormind, pentru că ochii le erau îngreuiaţi de somn. Şi ei nu ştiau ce să-I mai răspundă.
41 Şi El a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul, a venit ceasul; iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42 Sculaţi-vă; să mergem! Iată, se apropie cel ce M-a vândut!
43 Şi îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu el o mare mulţime cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni.
44 Şi cel care Îl vânduse le dăduse un semn, zicând: Cel pe care-L voi săruta, Acela este; prindeţi-L şi duceţi-L sub pază.
45 Şi când a venit, s-a apropiat îndată de El şi I-a zis: Învăţătorule, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
46 Şi ei au pus mâna pe El şi L-au prins.
47 Şi unul din cei ce stăteau lângă El, a scos sabia şi a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
48 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Aţi ieşit ca după un hoţ, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi?
49 În toate zilele am fost cu voi, învăţând pe oameni în templu, şi nu M-aţi prins. Dar acestea s-au întâmplat ca să fie împlinite Scripturile.
50 Şi ei toţi L-au părăsit şi au fugit;
51 Şi un oarecare tânăr, având pe el o pânză de in, îmbrăcată pe trupul gol, mergea după El. Şi tinerii I-au prins;
52 dar el şi-a lăsat învelitoarea de în şi a fugit de ei gol.
53 Şi pe Isus L-au dus la marele preot; şi cu el s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă şi bătrânii şi cărturarii.
54 Şi Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot; şi el stătea cu servitorii şi se încălzea la foc.
55 Şi preoţii cei mai de seamă şi tot sinedriul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; şi nu găseau nici una;
56 Pentru că mulţi făceau mărturii mincinoase împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau.
57 Şi unii s-au sculat şi au făcut o mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:
58 Noi L-am auzit zicând: Eu voi dărâma templul acesta, făcut de mâini omeneşti şi în trei zile voi zidi altul, care nu este făcut de mâini omeneşti.
59 Şi nici chiar în privinţa aceasta nu li se potrivea mărturia.
60 Şi marele preot, sculându-se în picioare în mijlocul lor, a întrebat pe Isus, zicând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?
61 Dar El tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat din nou şi I-a zis: Eşti Tu, Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?
62 Şi Isus a zis: Eu sunt; şi veţi vedea pe Fiul omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
63 Atunci marele preot rupându-şi hainele, a zis: Ce nevoie mai avem de mărturii?
64 Aţi auzit blasfemia! Cum vi se pare? Şi toţi L-au condamnat să fie pedepsit cu moartea.
65 Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată şi să-I zică: Profeţeşte! Şi servitorii Îl loveau cu palmele.
66 Şi pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot
67 şi, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu ai fost cu Isus din Nazaret.
68 Dar el a negat, zicând: Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici. Şi s-a dus afară în pridvor; şi a cântat cocoşul.
69 Şi slujnica l-a văzut iarăşi şi a început să spună celor care stăteau acolo: Acesta este unul dintre ei.
70 Dar el a negat din nou. Şi după scurt timp, cei care stăteau acolo au zis iarăşi lui Petru: Nu mai încape îndoială că eşti unul dintre ei, căci eşti galileean şi graiul tău o arată;
71 Dar el a început să blesteme şi să jure, zicând: Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi.
72 Şi cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: înainte de a cânta cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi gândindu-se la aceasta, plângea;