1 Şi Isus a plecat de acolo şi a venit în patria Lui. Şi ucenicii Lui L-au urmat.
2 Şi când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe popor în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are omul acesta aceste lucruri? Şi ce fel de înţelepciune este aceasta, care I-a fost dată şi se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?
3 Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov şi al lui Iose şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi? Şi ei îşi găseau motive de poticnire în EL
4 Dar Isus le-a zis: Un profet nu este dispreţuit decât în patria Lui şi între rudele Lui şi în casa Lui.
5 Şi acolo n-a putut face nici o faptă puternică, ci doar punându-Şi mâinile peste câţiva bolnavi, i-a vindecat;
6 Şi Se mira de necredinţa lor. Şi Isus Se ducea prin satele din împrejurimi, învăţând.
7 Şi a chemat la El pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat autoritate asupra duhurilor necurate.
8 El le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pentru drum, decât un toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani la brâu;
9 dar să se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.
10 Şi El le-a zis: Oriunde veţi intra într-o casă, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.
11 Şi dacă cineva nu vă va primi şi nu vă va asculta, când veţi pleca de acolo, să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca o mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun că în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Sodoma şi Gomora decât pentru cetatea aceea.
12 Şi ei au plecat şi predicau ca oamenii să se pocăiască;
13 şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi îi vindecau.
14 Şi regele Irod a auzit despre El (pentru că numele Lui ajunsese vestit), şi a zis: Ioan Botezătorul a înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste fapte puternice prin el.
15 Alţii ziceau: Este Ilie; iar alţii ziceau: Este un profet sau ca unul dintre profeţi.
16 Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, a zis: Acesta este Ioan căruia i-am tăiat capul; a înviat din morţi;
17 Căci Irod însuşi trimisese să-l prindă pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea.
18 Căci Ioan zisese lui Irod: Nu ai dreptul să ţii pe soţia fratelui tău!
19 De aceea, Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,
20 căci Irod se temea de Ioan, pentru că îl ştia un om drept şi un sfânt; şi îl ocrotea şi, când îl auzea, făcea multe lucruri şi-l asculta cu plăcere.
21 Şi a venit o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua naşterii sale, a făcut o petrecere mai-marilor săi, conducătorilor armatei şi marilor conducători ai Galileii.
22 Şi când a venit fiica Irodiadei şi a dansat, a plăcut lui Irod şi celor care erau cu el la masă. Şi regele a zis fetei: Cere de la mine orice vrei şi îţi voi da.
23 Şi el i-a jurat: Orice vei cere de la mine, îţi voi da, chiar şi jumătate din împărăţia mea.
24 Şi ea a ieşit şi a zis mamei sale: Ce să cer? Şi mama ei i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul.
25 Şi îndată a intrat în grabă la rege şi a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.
26 Şi regele s-a întristat foarte mult; dar din cauza jurămintelor şi a celor care stăteau cu el la masă, n-a vrut s-o refuze.
27 Şi regele a trimis îndată un soldat cu porunca de a aduce capul lui Ioan. Şi el s-a dus şi i-a tăiat capul în închisoare,
28 i-a adus capul pe o farfurie şi l-a dat fiicei, iar fiica l-a dat mamei sale.
29 Şi ucenicii lui Ioan, când au auzit, au venit şi i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
30 Şi apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.
31 Şi El le-a zis: Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin. Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau timp nici să mănânce.
32 Şi s-au dus cu corabia ei singuri într-un loc pustiu,
33 Şi mulţimile i-au văzut plecând şi mulţi L-au recunoscut; şi din toate cetăţile au alergat acolo pe jos. Ei au ajuns înaintea lor şi au venit împreună la El.
34 Şi Isus, când a ieşit din corabie, a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.
35 Şi pentru că ora era înaintată, ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: Locul este pustiu şi ora este deja înaintată;
36 Dă-le drumul să plece prin cătunele şi satele din jur, ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.
37 Dar El a răspuns şi le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Şi ei I-au zis: Să mergem să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?
38 El le-a zis: Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi. Şi când au aflat, au zis: Cinci, şi doi peşti.
39 Şi le-a poruncit să-i aşeze pe toţi în grupuri, pe iarbă verde.
40 Şi s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.
41 Şi când a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înaintea lor; şi cei doi peşti i-a împărţit între ei toţi;
42 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.
43 Şi au adunat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi cu peşte.
44 Şi cei ce mâncaseră pâinile erau aproape cinci mii de bărbaţi.
45 Şi îndată i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, în timp ce El avea să dea drumul mulţimii.
46 Şi, după ce Şi-a luat rămas-bun de ia ei, S-a dus înspre munte ca să Se roage.
47 Şi când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar El era singur pe uscat.
48 Şi El i-a văzut că se chinuiau vâslind; căci vântul le era împotrivă. Şi în a patra strajă din noapte, a venit la ei, umblând pe mare; şi voia să treacă pe lângă ei;
49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat;
50 căci toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Şi El a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!
51 Şi S-a urcat la ei în corabie şi vântul a încetat. Şi ei au rămas foarte uimiţi în sinea lor şi înmărmuriţi.
52 Căci mi înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
53 Şi după ce au trecut dincolo, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.
54 Şi când au coborât din corabie, oamenii L-au recunoscut îndată,
55 au alergat prin toate împrejurimile şi au început să-i aducă pe bolnavi în paturi, acolo unde auzeau că era El.
56 Şi oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi prin pieţe şi-L rugau să-i lase să se atingă măcar de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau vindecaţi.