1 Şi au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.
2 Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu lanţuri.
4 Căci de multe ori fusese legat cu cătuşe şi lanţuri, dar rupea lanţurile şi sfărâma cătuşele; şi nimeni nu-l putea domoli.
5 Şi totdeauna, zi şi noapte stătea prin morminte şi în munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
6 Dar, când a văzut pe Isus de departe, a alergat şi I s-a închinat,
7 şi strigând cu glas tare, a zis: Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te conjur în Numele lui Dumnezeu: Nu mă chinui!
8 Căci Isus îi zisese: Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!
9 Şi El l-a întrebat: Care-ţi este numele? Şi el a răspuns, zicând: Numele meu este Legiune, pentru că suntem mulţi.
10 Şi îl ruga insistent să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau.
12 Şi toţi demonii L-au rugat, zicând: Trimite-ne în porcii aceia ca să intrăm în ei.
13 Şi îndată Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a aruncat de pe malul abrupt în mare (erau aproape două mii); şi s-au înecat în mare.
14 Şi cei care păşteau porcii au fugit şi au dat de ştire prin cetate şi prin satele vecine. Şi oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Şi ei au venit la Isus şi au văzut pe cel care fusese stăpânit de demoni şi avusese legiunea, stând jos, îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
16 Şi cei care văzuseră cele întâmplate, le-au povestit ce se petrecuse cu cel stăpânit de demoni şi cu porcii.
17 Şi au început să-L roage să plece din ţinutul lor.
18 Şi pe când Se urca El în corabie, omul care fusese stăpânit de demoni îl ruga să-l lase să rămână cu El.
19 Dar Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: Du-te acasă la ai tăi şi spune-le ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.
20 Şi el a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce i-a făcut Isus; şi toţi oamenii se minunau.
21 Şi când a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat la El o mare mulţime. Şi El era lângă mare.
22 Şi unul din conducătorii sinagogii, numit Iair, a venit la El şi când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui
23 şi L-a rugat mult, zicând: Fetiţa mea este aproape să moară; te rog, vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască.
24 Şi Isus a mers împreună cu el. Şi după El mergea o mulţime mare şi Îl îmbulzea.
25 Şi o oarecare femeie, care de doisprezece ani avea o hemoragie
26 şi care suferise mult umblând pe la mulţi doctori şi cheltuise tot ce avea, dar nu-i folosise la nimic, ci se simţea mai rău,
27 când a auzit despre Isus, a venit pe dinapoi, prin mulţime, şi s-a atins de haina Lui.
28 Căci ea îşi zicea: Dacă aş putea să mă ating doar de hainele Lui, voi fi vindecată.
29 Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în trupul ei că a fost vindecată de boala aceea.
30 Şi Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: Cine s-a atins de hainele Mele?
31 Şi ucenicii I-au zis: Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: Cine s-a atins de Mine?
32 Şi El se uita de jur împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33 Dar femeia, înfricoşată şi tremurând, ştiind ce s-a întâmplat cu ea, a venit şi s-a aruncat înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul.
34 Şi El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a vindecat; du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!
35 Pe când vorbea El încă, au venit nişte oameni de la conducătorul sinagogii, zicând: Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?
36 Dar Isus, îndată ce a auzit acest cuvânt, a zis conducătorului sinagogii: Nu te teme, crede numai!
37 Şi n-a lăsat pe nimeni să-L însoţească, afară de Petru şi Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
38 Şi El a venit la casa conducătorului sinagogii. Acolo a văzut tulburare şi pe unii care plângeau şi se văitau mult.
39 Şi intrând, El le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Fetiţa n-a murit, ci doarme;
40 Şi ei îşi băteau joc de El. Dar El, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu Sine pe tatăl copilei şi pe mamă şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era culcată copila;
41 Şi luând copila de mână, i-a zis: Talita cumi, care în traducere înseamnă: Fetiţo, scoală-te, îţi zic!
42 Şi îndată fetiţa s-a sculat şi a umblat; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas cuprinşi de o mare uimire.
43 Şi El le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta şi a zis să se dea ceva de mâncare fetiţei;