1 În zilele acelea, fiindcă mulţimea era foarte mare şi n-aveau ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:
2 Mi-e milă de mulţimea aceasta, căci sunt de trei zile cu Mine şi n-au ce mânca;
3 şi dacă îi voi trimite flămânzi acasă, vor leşina pe drum, fiindcă unii dintre ei vin de departe.
4 Şi ucenicii Lui I-au răspuns: De unde ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici, într-un loc pustiu?
5 Şi El i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Iar ei I-au răspuns: Şapte.
6 Şi El a poruncit mulţimii să stea pe pământ, a luat cele şapte pâini şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înaintea lor; şi ei le-au pus înaintea mulţimii.
7 Şi mai aveau şi câţiva peştişori. Şi, după ce i-a binecuvântat, le-a poruncit să-i pună şi pe aceştia înaintea lor.
8 Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşuri de fărâmituri.
9 Şi cei care mâncaseră erau aproape patru mii; şi El i-a lăsat să plece.
10 Şi îndată a intrat într-o corabie cu ucenicii Săi şi au venit în părţile Dalmanutei.
11 Şi Fariseii au venit şi au început să-I pună întrebări; şi, ispitindu-L, I-au cerut un semn din cer.
12 Şi El, suspinând adânc în duhul Său, a zis: De ce cere generaţia aceasta un semn? Adevărat vă spun că generaţiei acesteia nu i se va da nici un semn.
13 Şi i-a lăsat şi, intrând din nou în corabie, a trecut de cealaltă parte.
14 Şi ucenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau decât o pâine cu ei în corabie;
15 Şi El îi sfătuia zicând: Luaţi seama, să vă păziţi de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!
16 Şi ei se gândeau şi ziceau între ei: Spune aşa fiindcă n-avem pâini;
17 Şi Isus, pentru că a înţeles lucrul acesta, le-a zis: De ce vă gândiţi că nu aveţi pâini? Încă nu înţelegeţi şi nici nu pricepeţi? Aveţi încă inima împietrită?
18 Aveţi ochi şi nu vedeţi? Şi aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte?
19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat? Ei I-au răspuns: Douăsprezece.
20 Şi când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat? Ei au zis: Şapte.
21 Şi El le-a zis: Cum de nu înţelegeţi încă?
22 Şi El a venit în Betsaida. Şi I-au adus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.
23 Şi El a luat pe orb de mână şi l-a scos afară din sat; şi când i-a pus scuipat pe ochi şi Şi-a pus mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva;
24 Şi el s-a uitat şi a zis: Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.
25 Apoi Şi-a pus din nou mâinile pe ochii lui şi i-a spus să se uite ţintă. Şi el a fost vindecat şi a văzut totul desluşit.
26 Şi Isus l-a trimis acasă, zicând: Să nu intri în sat şi nici să nu spui cuiva din sat!
27 Şi Isus şi ucenicii Lui au plecat în satele Cezareii lui Filip. Şi pe drum El a întrebat pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu?
28 Şi ei au răspuns: Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; iar alţii: Unul dintre profeţi;
29 Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Şi Petru a răspuns şi I-a zis: Tu eşti Cristosul!
30 Şi El le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El;
31 Şi a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să sufere multe lucruri şi să fie lepădat de bătrâni şi de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi după trei zile să învie.
32 Şi le vorbea cuvântul acesta pe faţă. Şi Petru L-a luat la o parte şi a început să-L mustre.
33 Dar El S-a întors şi, uitându-Se spre ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, zicând: înapoia Mea, Satano, căci tu nu gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!
34 Şi, chemând la El mulţimea împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
35 Căci oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui,
36 Căci ce-i va folosi unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?
37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38 Căci oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Se va ruşina şi Fiul omului când va veni în gloria Tatălui Său cu sfinţii îngeri;