1 Şi El le-a zis: Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor gusta moartea până când vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind în putere;
2 Şi după şase zile, Isus a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri la o parte, pe un munte înalt. Şi El a fost schimbat la faţă înaintea lor.
3 Şi hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi mai albe ca zăpada, aşa cum nici un înălbitor de pe pământ nu le poate albi.
4 Şi Ilie li s-a arătat împreună cu Moise; şi ei vorbeau cu Isus.
5 Şi Petru a răspuns şi a zis lui Isus: Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.
6 Căci nu ştia ce să zică, pentru că le era frică.
7 Şi a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultaţi!
8 Şi îndată, când s-au uitat împrejurul lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.
9 Şi pe când coborau ei de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui despre lucrurile pe care le-au văzut, până când va învia Fiul omului din morţi.
10 Şi ei au păstrat cuvântul acesta în ei, întrebându-se unul pe celălalt ce-ar putea să însemne: va învia dintre cei morţi.
11 Şi ei L-au întrebat, zicând: Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?
12 Şi El a răspuns şi le-a zis: într-adevăr, Ilie venind primul va reaşeza toate lucrurile; iar despre Fiul omului, aşa cum este scris. El trebuie să sufere multe lucruri şi să fie batjocorit.
13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit şi ei au făcut cu el tot ce au vrut, după cum este scris despre el;
14 Şi când a venit la ucenicii Săi, a văzut împrejurul lor o mare mulţime şi pe cărturari discutând cu ei;
15 Şi îndată ce a văzut mulţimea pe Isus, s-a mirat şi, alergând la El, L-a salutat.
16 Şi El i-a întrebat pe cărturari: Despre ce vorbiţi cu ei?
17 Şi un om din mulţime a răspuns şi a zis: Învăţătorule, am adus la tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut.
18 Şi oriunde îl apucă, îl trânteşte şi face spume şi scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. Şi i-am rugat pe ucenicii Tăi să scoată duhul şi n-au putut.
19 El i-a răspuns şi a zis: O, generaţie necredincioasă, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine!
20 Şi ei l-au adus la El. Şi când a văzut pe Isus, duhul îndată l-a scuturat; copilul a căzut la pământ zvârcolindu-se şi făcând spume la gură.
21 Şi Isus a întrebat pe tatăl lui: De cât timp i se întâmplă aceasta? Şi el a zis: Din copilărie.
22 Şi de multe ori, ca să-l omoare, îl arunca în foc şi în apă. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă şi ajută-ne!
23 Isus i-a zis: Dacă poţi crede, toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel care crede;
24 Şi îndată tatăl copilului a strigat şi a zis în lacrimi: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!
25 Când Isus a văzut că mulţimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el.
26 Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu putere. Şi el a rămas ca mort, încât mulţi ziceau: Este mort.
27 Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat; şi el s-a sculat.
28 Şi când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am putut Să-l scoatem?
29 Şi El le-a zis: Acest fel de demoni nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.
30 Şi ei au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea; şi El voia să nu ştie nimeni.
31 Căci El îi învăţa pe ucenicii Săi şi le zicea: Fiul omului este dat în mâinile oamenilor şi ei îl vor omorî. Şi după ce-L vor omorî, va învia a treia zi.
32 Dar ei nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.
33 Şi El a venit la Capernaum. Şi când erau în casă i-a întrebat pe ucenici: Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră, ca să ştie cine este cel mai mare.
35 Şi stând jos, El a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă doreşte cineva să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor.
36 Şi luând un copilaş, l-a aşezat în mijlocul lor; şi luându-l în braţele Lui, le-a zis:
37 Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine.
38 Şi Ioan I-a răspuns, zicând: Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.
39 Dar Isus a zis: Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi să Mă poată vorbi de rău îndată după aceea;
40 Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41 Căci oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata;
42 Şi oricine va face să se poticnească unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.
43 Şi dacă mâna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini şi să mergi în gheenă, în focul care niciodată nu se Stinge,
44 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45 Şi dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în gheenă, în focul care niciodată nu se stinge,
46 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine să intri cu un ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,
48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49 Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc şi orice jertfă va fi serată cu sare.
50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce i-l vei da înapoi? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii;