1 Şi sculându-Se de acolo a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Şi mulţimile s-au adunat din nou la El şi, după cum îi era obiceiul, iarăşi îi învăţa.
2 Şi Fariseii au venit la El şi L-au întrebat: Este permis ca soţul să divorţeze de soţie? Voiau să-L ispitească.
3 Şi El a răspuns şi le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?
4 Şi ei au zis: Moise a dat voie ca soţul să scrie o carte de divorţ şi s-o lase.
5 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Datorită împietririi inimii voastre v-a scris el porunca aceasta.
6 Dar, de la începutul creaţiei, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa;
8 şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
9 Deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.
10 Şi în casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi despre acelaşi lucru.
11 Şi El le-a zis: Oricine îşi va lăsa soţia şi se va căsători cu alta, comite adulter faţă de ea;
12 şi dacă femeia îşi va lăsa soţul şi se va căsători cu altul, comite adulter.
13 Şi I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei care îi aduceau.
14 Dar când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
15 Adevărat vă spun că oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea.
16 Şi luându-i în braţe şi punându-Şi mâinile peste ei, i-a binecuvântat.
17 Şi tocmai când pornise la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: Bunule învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?
18 Şi Isus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
19 Cunoşti poruncile: Să nu comiţi adulter; să nu omori; să nu furi; să nu faci mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;
20 El a răspuns şi I-a zis: Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.
21 Şi Isus, uitându-Se la el, l-a iubit şi i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: du-te, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea o comoară în cer; şi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă!
22 Dar el, întristat de acest cuvânt, a plecat mâhnit; pentru că avea multe bogăţii.
23 Şi Isus, uitându-Se de jur împrejur, a zis ucenicilor Săi: Cât de greu este pentru cei care au bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
24 Şi ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Şi Isus a răspuns din nou şi le-a zis: Fiilor, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
25 Mai uşor este pentru o cămilă să treacă prin urechea acului decât pentru un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
26 Şi ei au rămas şi mai uimiţi şi ziceau unii către alţii: Şi cine poate fi atunci mântuit?
27 Şi Isus, uitându-Se la ei, le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate sunt cu putinţă la Dumnezeu.
28 Atunci Petru a început să-I zică: Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.
29 Şi Isus a răspuns şi a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau pământuri, pentru Mine şi pentru Evanghelie,
30 şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi pământuri, împreună cu persecuţii; şi în veacul viitor viaţa veşnică.
31 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi.
32 Şi ei erau pe drum, suindu-se la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ei erau tulburaţi şi mergeau după El plini de teamă. Şi Isus a luat iarăşi pe cei doisprezece la El şi a început să le spună despre lucrurile care aveau să I se întâmple;
33 şi El le zicea: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi ale cărturarilor. Şi ei îl vor condamna la moarte şi îl vor da în mâinile naţiunilor.
34 îl vor batjocori, îl vor biciui, îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar a treia zi El va învia.
35 Şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El şi au zis: Învăţătorule, am vrea să faci pentru noi ce-Ţi vom cere.
36 Şi El le-a zis: Ce vreţi să fac pentru voi?
37 Ei I-au zis: Dă-ne să stăm în gloria Ta unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta.
38 Dar Isus le-a zis: Voi nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu?
39 Şi ei I-au zis: Putem. Şi Isus le-a zis: Este adevărat că veţi bea paharul pe care îl beau Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu;
40 dar a sta la dreapta Mea şi la stânga Mea nu e dreptul Meu să-l dau, ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit.
41 Şi când au auzit, cei zece au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan;
42 Dar Isus i-a chemat la El şi le-a zis: Ştiţi că cei care sunt puşi să guverneze peste popoare stăpânesc asupra lor şi cei mai mari ai lor au autoritate peste ei.
43 Dar între voi să nu fie aşa, ci oricare doreşte să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
44 şi oricare doreşte să fie primul între voi, să fie slujitorul tuturor.
45 Căci nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.
46 Şi ei au venit la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, orbul Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea jos pe marginea drumului şi cerşea.
47 Şi când a auzit că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să zică: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
48 Şi mulţi îl certau ca să tacă, dar el şi mai tare striga: Fiul lui David, ai milă de mine!
49 Şi Isus S-a oprit şi a poruncit să fie chemat. Şi ei l-au chemat pe orb zicându-i: Îndrăzneşte, ridică-te! El te cheamă.
50 Şi orbul şi-a aruncat haina, s-a ridicat şi a venit la Isus.
51 Şi Isus a răspuns şi i-a zis: Ce vrei să-ţi fac? Şi orbul I-a zis: Rabuni, să primesc vederea!
52 Şi Isus i-a zis: Du-te! Credinţa ta te-a vindecat. Şi îndată el şi-a primit vederea şi a mers pe drum după Isus.