1 Şi când s-au apropiat de Ierusalim, de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis înainte pe doi dintre ucenicii Săi
2 şi le-a zis: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi îndată după ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă nici un om; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
3 Şi dacă va zice cineva: Pentru ce faceţi aceasta? să ziceţi: Domnul are nevoie de el. Şi îndată îl va trimite aici.
4 Şi ei s-au dus şi au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la o răscruce; şi I-au dezlegat.
5 Şi unii dintre cei ce stăteau acolo le-au zis: De ce dezlegaţi măgăruşul?
6 Şi ei le-au răspuns aşa cum le poruncise Isus; şi i-au lăsat să plece.
7 Şi au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele peste el şi Isus a încălecat pe el.
8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.
9 Şi cei ce mergeau înainte şi cu cei ce mergeau după El strigau, zicând: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!
10 Binecuvântată este împărăţia părintelui nostru David, care vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!
11 Şi Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în templu. Şi după ce S-a uitat de jur împrejur la toate lucrurile şi, fiindcă era pe înserate, a plecat spre Betania cu cei doisprezece;
12 Şi a doua zi, când au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.
13 Şi zărind de departe un smochin care avea frunze, a venit să vadă, poate va găsi ceva pe el. Şi când S-a apropiat de el, n-a găsit decât frunze; căci nu era încă vremea smochinelor.
14 Atunci Isus a luat cuvântul şi i-a zis: în veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine! Şi ucenicii Lui au auzit aceste cuvinte.
15 Şi ei au venit la Ierusalim; şi Isus a intrat în templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele celor care schimbau bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.
16 Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin templu.
17 Şi El îi învăţa, zicând: Oare nu este scris: Casa Mea se va chema casă de rugăciune pentru toate popoarele? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.
18 Şi cărturarii şi preoţii cei mai de seamă, când au auzit, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot poporul era uimit de învăţătura Lui.
19 Şi când s-a înserat, Isus a ieşit afară din cetate.
20 Şi dimineaţa, pe când treceau pe lângă smochin, I-au văzut uscat din rădăcini;
21 Şi Petru şi-a amintit şi I-a zis: Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.
22 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Căci adevărat vă spun că, oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi aruncă-te în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că lucrurile pe care le cere se vor împlini, va avea ceea ce a cerut.
24 De aceea vă spun că orice lucruri cereţi, când vă rugaţi, să credeţi că le primiţi şi le veţi avea;
25 Şi oricând staţi şi vă rugaţi, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.
26 Dar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.
27 Şi ei au venit din nou la Ierusalim. Şi pe când se plimba Isus prin templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii şi bătrânii
28 şi I-au zis: Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?
29 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Vă voi pune şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.
30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!
31 Şi ei gândeau în sinea lor şi ziceau: Dacă spunem: Din cer, va zice: Atunci de ce nu l-aţi crezut?
32 Iar dacă spunem: De la oameni … – se temeau de mulţime, căci toţi erau convinşi că Ioan a fost într-adevăr un profet.
33 Şi ei au răspuns şi au zis lui Isus: Nu ştim. Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.