1 Şi El a început să le vorbească în parabole. Un om a plantat o vie şi a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un jgheab în ea, a zidit un turn şi a dat-o unor viticultori şi a plecat din ţară;
2 Şi la vremea potrivită, a trimis la viticultori un sclav ca să primească de la ei din roadele viei.
3 Dar ei I-au prins, I-au bătut şi I-au trimis înapoi cu mâna goală.
4 Şi a trimis iarăşi la ei un alt sclav şi ei, aruncând cu pietre în el, I-au rănit la cap şi I-au trimis de acolo batjocorit.
5 Şi el a trimis iarăşi pe altul; şi pe acela I-au omorât, şi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut şi pe alţii i-au omorât.
6 Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis şi pe el la ei, zicând: Îl vor primi cu respect pe fiul meu.
7 Dar viticultorii aceia au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omoram şi moştenirea va fi a noastră.
8 Şi ei au pus mâna pe el, I-au omorât şi I-au aruncat afară din vie.
9 Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni şi va nimici pe viticultorii aceia şi via o va da altora.
10 Oare n-aţi citit nici acest loc din Scriptură: Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns piatra din capul unghiului;
11 Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?
12 Şi ei căutau să-L prindă, dar se temeau de mulţime; căci înţeleseseră că împotriva lor spusese El parabola. Şi L-au lăsat şi au plecat;
13 Şi ei au trimis la El pe unii dintre Farisei şi Irodieni, ca să-L prindă cu vorba.
14 Şi când au venit, I-au zis: Învăţătorule, ştim că Tu spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că Tu nu cauţi la faţa oamenilor, ci înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim taxe lui Cezar sau nu?
15 Să plătim sau să nu plătim? Dar El, cunoscându-le prefăcătoria, le-a zis: De ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar, ca să-l văd.
16 Ei l-au adus. Şi El le-a zis: Ale cui sunt portretul şi inscripţia aceasta? Şi ei I-au zis: Ale lui Cezar.
17 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Daţi lui Cezar lucrurile care sunt ale lui Cezar şi lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu. Şi ei se mirau de El.
18 Şi Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la El şi L-au întrebat, zicând:
19 Învăţătorule, Moise ne-a scris că, dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne soţia fără să aibă copii, fratele său să-i ia soţia şi să ridice urmaş fratelui său;
20 Erau deci şapte fraţi. Primul s-a căsătorit şi a murit fără să-şi lase urmaş.
21 Şi al doilea a luat-o de soţie şi, murind, n-a lăsat nici el urmaş; şi al treilea la fel.
22 Şi toţi şapte au avut-o de soţie, dar nici unul n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
23 Aşadar, la înviere, când toţi vor învia, soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.
24 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Nu vă rătăciţi voi pentru că nu înţelegeţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu?
25 Căci atunci când vor învia dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu vor fi date în căsătorie; ci vor fi ca îngerii din ceruri;
26 Iar în ce priveşte învierea morţilor, n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre rug, cum i-a vorbit Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?
27 El nu este Dumnezeul celor morţi, ci Dumnezeul celor vii, aşa că tare vă mai rătăciţi!
28 Şi unul din cărturari, care i-a auzit vorbind împreună, a venit la El şi înţelegând că le răspunsese bine, L-a întrebat: Care este cea dintâi poruncă dintre toate?
29 Şi Isus i-a răspuns: Cea dintâi poruncă dintre toate este: Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn;
30 şi: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă.
31 Şi a doua este aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este mai mare poruncă decât aceasta,
32 Şi cărturarul I-a zis: Bine, Învăţătorule! Adevărat ai vorbit, căci Dumnezeu este Unul singur şi nu este altul afară de El;
33 şi a-L iubi cu toată inima şi cu tot cugetul şi cu tot sufletul şi cu toată puterea şi să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi înseamnă mai mult decât toate arderile-de-tot şi decât toate jertfele.
34 Şi Isus, văzând că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Tu nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări;
35 Şi pe când îi învăţa în templu, Isus a răspuns şi a zis: Cum zic cărturarii că Cristos este fiul lui David?
36 Căci însuşi David a zis prin Duhul Sfânt: Domnul a zis Domnului meu: Stai la dreapta Mea, până voi pune pe duşmanii Tăi sub picioarele Tale.
37 Dacă însuşi David îl numeşte Domn, atunci cum este El fiul său? Şi mulţimea mare îl asculta cu plăcere.
38 Şi în învăţătura Sa, El le zicea: Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe
39 şi primele scaune în sinagogă şi primele locuri la petreceri;
40 care secătuiesc casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mai mare.
41 Şi Isus stătea în faţa vistieriei templului şi privea cum aruncau oamenii bani în vistierie. Şi mulţi care erau bogaţi aruncau mult;
42 A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat două monede, care fac cinci bani.
43 Şi Isus, chemându-Şi ucenicii, le-a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi care au aruncat în vistierie,
44 căci toţi ceilalţi au dat din bogăţia lor, dar ea a dat din sărăcia ei tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese pentru trai.