1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit veşti despre Isus
2 şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea se fac minuni prin el.
3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare, din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip;
4 căci Ioan îi zicea: Nu-ţi este permis s-o ai de soţie.
5 Şi Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulţime, pentru că mulţimea privea pe Ioan ca pe un profet.
6 Dar când se sărbătorea ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor şi a plăcut lui Irod.
7 De aceea i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere.
8 Dar ea, fiind îndemnată de mama sa, a zis: Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
9 Şi regele s-a întristat, dar din cauza jurămintelor şi a celor care stăteau cu el la masă, a poruncit să i-l dea.
10 Şi a trimis să taie capul lui Ioan în închisoare.
11 Şi capul lui a fost adus pe o farfurie şi a fost dat fetei; şi ea l-a adus mamei sale.
12 Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul şi l-au îngropat; şi ei au venit şi au dat de ştire lui Isus.
13 Când a auzit Isus vestea aceasta, a plecat de acolo cu corabia, retrăgându-Se la o parte într-un loc pustiu. Când au auzit mulţimile lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi au mers după El pe jos.
14 Şi când a coborât din corabie, Isus a văzut o mulţime mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
15 Când s-a înserat, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis: Locul acesta este pustiu şi vremea, iată, a trecut; dă drumul mulţimilor să se ducă în sate şi să-şi cumpere de mâncare.
16 Dar Isus le-a zis: N-au nevoie să plece, daţi-le voi să mănânce.
17 Dar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18 El a zis: Aduceţi-le aici la Mine.
19 Şi după ce a poruncit mulţimilor să stea pe iarbă a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, le-a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor.
20 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au adunat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţe de fărâmituri.
21 Şi cei care mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
22 Îndată Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor.
23 Şi după ce a dat drumul mulţimilor, S-a urcat pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase şi El era singur acolo.
24 Dar corabia era deja învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
25 Dar în a patra strajă a nopţii, Isus a venit la ei, umblând pe mare;
26 Şi ucenicii, când L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: Este o nălucă! Şi de frică au ţipat.
27 Dar Isus le-a vorbit îndată, zicând: îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
28 Şi Petru I-a răspuns şi a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.
29 Şi El a zis: Vino! Şi Petru s-a coborât din corabie şi a umblat pe ape, ca să meargă la Isus.
30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, când a început să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
31 Şi îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32 Şi după ce s-au suit în corabie, vântul a încetat.
33 Şi cei ce erau în corabie au venit şi I s-au închinat, zicând: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!
34 Şi după ce au trecut marea au venit în ţinutul Ghenezaretului.
35 Şi oamenii din locul acela, când L-au cunoscut, au trimis vorbă în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi bolnavii;
36 şi ei îl rugau să le dea voie să se atingă numai de poala hainei Lui; şi toţi câţi s-au atins de El, au fost vindecaţi,