1 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi stătea lângă mare.
2 S-au adunat la El mulţimi mari, aşa că S-a urcat ca să stea într-o corabie, iar mulţimea toată stătea pe ţărm.
3 Şi El le-a vorbit despre multe lucruri în parabole, zicând: Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4 Şi pe când semăna el, unele seminţe au căzut lângă drum, şi au venit păsările şi le-au mâncat.
5 Şi altele au căzut pe locuri stâncoase, unde n-aveau pământ mult; şi au răsărit îndată pentru că n-au avut un pământ adânc.
6 Dar, când a răsărit soarele, s-au veştejit; şi pentru că n-aveau rădăcini, s-au uscat.
7 Şi altele au căzut între spini şi spinii au crescut şi le-au înecat.
8 Dar altele au căzut pe pământ bun şi au dat roadă, unele o sută, altele şaizeci, altele treizeci;
9 Cine are urechi de auzit să audă;
10 Ucenicii au venit la El şi I-au zis: De ce le vorbeşti în parabole?
11 El a răspuns şi le-a zis: Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat.
12 Căci celui ce are i se va da şi va avea din belşug; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei măcar că văd, nu văd, şi, măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
14 Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice: Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; şi veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea,
15 Căci inima acestui popor s-a împietrit. Au ajuns tari de urechi şi şi-au închis ochii, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Dumnezeu şi Eu Să-i vindec;
16 Dar binecuvântaţi sunt ochii voştri, pentru că văd, şi urechile voastre, pentru că aud!
17 Adevărat vă spun că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi, şi n-au văzut; şi să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit.
18 Ascultaţi deci parabola semănătorului.
19 Când aude cineva cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, cel rău vine şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel în care sămânţa a fost semănată lângă drum;
20 Şi cel în care sămânţa a fost semănată pe locuri stâncoase este omul care aude cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie;
21 dar n-are rădăcină în sine, ci este numai până la o vreme; şi când vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, cade îndată.
22 Şi cel în care sămânţa a fost semănată între spini este cel care aude cuvântul, dar îngrijorările lumii acesteia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi devine neroditor.
23 Şi cel în care sămânţa a fost semănată pe pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege; care, cu adevărat, aduce roadă şi produce: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.
24 Isus le-a pus înainte o altă parabolă, zicând: împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ogorul lui.
25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit duşmanul lui şi a semănat neghină între grâu şi a plecat.
26 Dar când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, atunci a apărut şi neghina.
27 Sclavii stăpânului casei au venit la el şi au zis: Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De unde are deci neghină?
28 Şi el le-a zis: Un duşman a făcut lucrul acesta. Sclavii i-au zis: Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?
29 Dar el a zis: Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: Adunaţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, dar grâul strângeţi-l în grânarul meu.
31 Isus le-a pus înainte o altă parabolă şi le-a zis: împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în Ogorul său;
32 Grăuntele acesta, în adevăr, este mai mic decât toate seminţele, dar când creşte este mai mare decât ierburile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.
33 El le-a spus o altă parabolă: împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce a fost tot dospit.
34 Isus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în parabole; şi nu le vorbea deloc fără parabolă;
35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul, care zice: îmi voi deschide gura în parabole, voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii;
36 Atunci Isus, dând drumul mulţimilor, a intrat în casă. Şi ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis: Explică-ne parabola cu neghina din ogor.
37 Şi El a răspuns şi le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului;
38 şi ogorul este lumea. Sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei, iar neghina sunt fiii celui rău;
39 Duşmanul care a semănat-o este Diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, aşa cum se adună neghina şi este arsă în foc, aşa va fi şi la sfârşitul lumii.
41 Fiul omului îşi va trimite îngerii şi ei vor aduna din împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire, şi pe cei care fac fărădelegea
42 şi îi vor arunca în cuptorul cu foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor;
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă;
44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor, pe care a găsit-o un om şi a ascuns-o; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
46 Şi când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce şi vinde tot ce are, şi-l cumpără.
47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care adună laolaltă tot felul de peşti;
48 şi după ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos şi adună în vase ce este bun, iar ce este rău aruncă afară.
49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul lumii: îngerii vor ieşi şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi
50 şi îi vor arunca în cuptorul cu foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
51 Isus le-a zis: Aţi înţeles voi toate aceste lucruri? Ei I-au zis: Da, Doamne.
52 Şi El le-a zis: De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din comoara lui lucruri noi şi lucruri vechi;
53 Şi după ce a sfârşit Isus aceste parabole, a plecat de acolo.
54 Când a venit în patria Sa, a început să înveţe pe oameni în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea şi lucrările acestea pline de putere?
55 Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu se numeşte mama Lui, Maria, şi fraţii Lui, Iacov şi Iose şi Simon şi Iuda?
56 Şi surorile lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?
57 Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: Nicăieri nu este preţuit un profet mai puţin decât în patria şi în casa lui;
58 Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, datorită necredinţei lor;