1 În vremea aceea, într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui erau flămânzi şi au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
2 Dar Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: Iată, ucenicii Tăi fac ce nu este permis să se facă în ziua Sabatului.
3 Dar El le-a răspuns: N-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4 Cum au intrat în Casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, care nu le era permis să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5 Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii încalcă Sabatul în templu şi totuşi sunt nevinovaţi?
6 Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât templul.
7 Dacă aţi fi ştiut însă ce înseamnă: Milă doresc şi nu jertfă, n-aţi fi condamnat pe nişte nevinovaţi.
8 Căci Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.
9 Când a plecat Isus de acolo, a intrat în sinagoga lor.
10 Şi iată, acolo era un om care avea o mână uscată. Şi ei, ca să-L poată învinui, L-au întrebat, zicând: Este permis a vindeca în zilele de Sabat?
11 Dar El le-a zis: Cine este omul acela dintre voi, care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?
12 Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie! De aceea, este permis a face bine în zilele de Sabat.
13 Atunci a zis acelui om: întinde-ţi mâna! El a întins-o şi ea s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
14 Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să-L poată omorî.
15 Dar Isus, cunoscând lucrul acesta, a plecat de acolo. Şi după El au mers mulţimi mari; şi El i-a vindecat pe toţi
16 şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă să fie cunoscut;
17 ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profetul Isaia, care zice:
18 Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi El va vesti Neamurilor judecata.
19 El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-l va auzi glasul pe străzi.
20 Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata.
21 Şi Neamurile vor spera în Numele Lui.
22 Atunci a fost adus la El un om stăpânit de un demon, orb şi mut, şi El l-a vindecat, aşa că omul cel orb şi mut vorbea şi vedea.
23 Şi toate mulţimile erau mirate şi ziceau: Nu cumva este Acesta Fiul lui David?
24 Dar Fariseii, auzind lucrul acesta, au zis: Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, domnul demonilor!
25 Dar Isus, cunoscându-le gândurile, le-a zis: Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseşi, nu va dăinui.
26 Şi dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat împotriva lui însuşi; deci, cum va dăinui împărăţia lui?
27 Şi dacă Eu scot afară demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.
28 Dar, dacă Eu scot afară demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
29 Sau cum poate cineva să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe omul acela puternic? Numai atunci îi va jefui casa.
30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.
31 De aceea, vă spun: Orice păcat şi blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertată oamenilor;
32 Şi oricine vorbeşte un cuvânt împotriva Fiului omului, îi va fi iertat; dar oricine vorbeşte împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat, nici în veacul acesta, nici în cel viitor;
33 Ori faceţi pomul bun şi roadă lui bună, ori faceţi pomul rău şi roadă lui rea: căci pomul se cunoaşte după roadă lui.
34 Pui de vipere! Cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
35 Omul bun scoate lucruri bune din comoara bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din comoara rea a inimii lui.
36 Dar Eu vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.
37 Căci din cuvintele tale vei fi justificat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.
38 Atunci unii din cărturari şi din Farisei au răspuns şi I-au zis: Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la Tine;
39 Dar El a răspuns şi le-a zis: O generaţie vicleană şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona;
40 căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele peştelui celui mare, tot aşa va sta şi Fiul omului trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
41 Bărbaţii din Ninive se vor scula în ziua judecăţii alături de generaţia aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la vestirea lui Iona; şi iată, aici este Unul mai mare decât Iona;
42 Regina de la sud se va scula în ziua judecăţii alături de generaţia aceasta şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici este Unul mai mare decât Solomon.
43 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
44 Atunci zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi când vine, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră în casă şi locuiesc acolo; şi starea din urmă a acestui om devine mai rea decât cea dintâi. Aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea.
46 Pe când vorbea El încă mulţimilor, iată, mama Lui şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să-I vorbească.
47 Atunci cineva I-a zis: Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să stea de vorbă cu Tine;
48 Dar El a răspuns şi a zis celui care Îi vorbise: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
49 Şi întinzându-Şi mâna spre ucenicii Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei!
50 Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.