17
Şi după şase zile Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.
Şi El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
Şi iată, li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.
Şi Petru a răspuns şi a zis lui Isus: Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei colibe; una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.
Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea: de El să ascultaţi!
Şi când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.
Dar Isus a venit la ei, S-a atins de ei şi a zis: Sculaţi-vă, nu vă temeţi!
Şi când şi-au ridicat ochii, n-au mai văzut pe nimeni afară de Isus singur.
Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit, zicând: Să nu spuneţi nimănui de viziunea aceasta, până va învia Fiul omului din morţi.
10 Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?
11 Şi Isus a răspuns şi le-a zis: Este adevărat că întâi va veni Ilie şi va reaşeza toate lucrurile,
12 Dar vă spun că Ilie a şi venit şi ei nu I-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa va suferi şi Fiul omului din partea lor.
13 Atunci ucenicii au înţeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul;
14 Când au ajuns la mulţime, s-a apropiat de El un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând:
15 Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic şi suferă rău; de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă.
16 L-am adus la ucenicii Tăi dar ei n-au putut să-l vindece.
17 Atunci Isus a răspuns şi a zis: O, generaţie necredincioasă şi pornită la rău, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine!
18 Isus a certat demonul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela.
19 Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
20 Isus le-a zis: Din cauza necredinţei voastre. Căci adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo! Şi s-ar muta; şi nimic nu v-ar fi cu neputinţă;
21 Dar acest fel de demoni nu iese afară decât prin rugăciune şi post.
22 Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor,
23 şi ei îl vor omorî, şi a treia zi va învia. Şi ucenicii s-au întristat foarte mult.
24 Şi când au ajuns în Capernaum, cei care strângeau taxa pentru templu au venit la Petru şi i-au zis: învăţătorul vostru nu plăteşte taxa?
25 El a zis: Ba da. Şi când a intrat în casă, Isus i-a vorbit primul, zicând: Ce crezi, Simone? Regii pământului de la cine primesc taxe sau biruri: de la fiii lor sau de la străini?
26 Petru I-a zis: De la străini. Şi Isus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi.
27 Dar ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni primul; şi când îi vei deschide gura, vei găsi în ea o monedă, pe care ia-o şi dă-le-o lor pentru Mine şi pentru tine.