1 Căci împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la via sa.
2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis în via sa.
3 Şi pe la ceasul al treilea a ieşit şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
4 Şi el le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi vă voi da orice este drept. Şi s-au dus.
5 A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.
6 Şi când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea a găsit pe alţii stând fără lucru şi le-a zis: De ce staţi aici toată ziua fără lucru?
7 Ei i-au zis: Pentru că nu ne-a tocmit nimeni. El le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi vă voi da orice este drept.
8 Când s-a înserat, stăpânul viei a zis administratorului său: Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.
9 Când au venit cei din ceasul al unsprezecelea, au primit fiecare câte un dinar.
10 Când au venit cei dintâi, au crezut că vor primi mai mult, dar şi ei au primit tot câte un dinar de fiecare.
11 Şi după ce l-au primit, murmurau împotriva stăpânului casei
12 şi ziceau: Aceştia din urmă au lucrat un singur ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am purtat greul şi zăduful zilei.
13 Dar el a răspuns şi a zis unuia dintre ei: Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit tu cu mine pentru un dinar?
14 Ia-ţi ce este al tău şi pleacă! Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
15 Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Sau este ochiul tău rău fiindcă eu sunt bun?
16 Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.
17 Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis:
18 Iată că ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor; şi ei îl vor condamna la moarte
19 şi-L vor da în mâinile Neamurilor ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L crucifice; dar a treia zi El va învia;
20 Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de El împreună cu fiii ei, I s-a închinat şi a cerut ceva de la El.
21 Şi El i-a zis: Ce vrei? Ea I-a zis: Porunceşte ca în împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi altul la stânga Ta.
22 Dar Isus a răspuns şi a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care-l voi bea Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu? Ei i-au zis: Putem;
23 Şi El le-a zis: Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi că veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu, dar a sta la dreapta Mea şi la stânga Mea, nu este al Meu să-l dau, ci este păstrat pentru acei pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu.
24 Şi cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.
25 Dar Isus i-a chemat la El şi a zis: Ştiţi că domnitorii naţiunilor stăpânesc peste ele, şi cei mai mari ai lor au autoritate peste ei.
26 Între voi să nu fie aşa, ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
27 şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie slujitorul vostru;
28 Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.
29 Pe când ieşeau din Ierihon, o mare mulţime mergea după El.
30 Şi iată, doi orbi care stăteau lângă drum, când au auzit că trecea Isus, au început să strige, zicând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!
31 Dar mulţimea îi certa ca să tacă, dar ei strigau şi mai tare, zicând: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!
32 Isus S-a oprit, i-a chemat şi a zis: Ce vreţi să vă fac?
33 Ei I-au zis: Doamne, să ni se deschidă ochii!
34 Şi Isus, făcându-I-se milă, S-a atins de ochii lor şi îndată ochii lor şi-au primit vederea; şi ei au mers după El.